„Iertarea păcatelor este începutul vindecării de boli”

În Duminica a 2-a din Postul Mare, a Sfântului Ierarh Grigorie Palama, 16 martie, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învățătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reședința Patriarhală. Preafericirea Sa a subliniat că pasajul evanghelic citit în cadrul Sfintei Liturghii, de la Marcu 2, 1-12, care relatează minunea vindecării paraliticului din Capernaum, ne arată, în esență, că „iertarea păcatelor este începutul vindecării de boli”. 

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a precizat că Evanghelia rânduită în a doua duminică a Postului Mare conține trei învățături principale: „Prima este că uneori boala poate fi o consecință a păcatului. A doua învățătură este că pentru iertarea unui păcătos, pentru vindecarea unui bolnav, contează mult și credința celor milostivi, care îl aduc pe omul bolnav la Hristos. A treia învățătură arată că Iisus Hristos este duhovnicul și doctorul desăvârșit, deoarece vindecă sufletul de păcate și trupul de boli”. 

În continuare, Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat că înainte de a vindeca boala trupului omului paralizat din Capernaum, Mântuitorul îi vindecă sufletul, iertând păcatele celui bolnav. 

„Relația de părinte duhovnicesc și fiu duhovnicesc pe care o vedem în Evanghelia de astăzi arată că Hristos Domnul ne îndeamnă la pocăință și la vindecarea sufletului nostru de slăbănogirea sau paralizia cauzată de păcatele pe care le-a făcut, cunoscute sau necunoscute altora, dar știute de noi înșine și mai ales de Dumnezeu Cel Sfânt și Atotștiutor. Mântuitorul Iisus Hristos îl numește pe acest om paralizat fiu: «Fiule, iertate îți sunt păcatele tale!» Această surprinzătoare calitate de fiu pe care i-o atribuie Iisus paralizatului de la Capernaum ne arată că El, după multă pocăință arătată tainic de bolnavul paralizat, citește în sufletul acestuia credință puternică și dorință de vindecare și iertare. Iisus numește pe cineva fiu doar atunci când găsește în sufletul persoanei respective credință puternică. (...) Această atitudine a Mântuitorului ne descoperă adâncul sufletului celui bolnav, pe care El l-a citit. Că multa suferința i-a adus celui bolnav credința că numai Iisus poate să-l vindece. De asemenea, multa lui pocăință i-a adus speranța că Iisus îi poate ierta păcatele și îi poate dărui sănătate sufletului și trupului”, a spus Preafericirea Sa.

Biserica slujitoare și milostivă

Patriarhul României a subliniat apoi că cei patru bărbați anonimi care l-au adus pe slăbănog la Iisus reprezintă Biserica slujitoare și milostivă: „Acești patru oameni anonimi care aduc pe omul bolnav la Iisus reprezintă Biserica slujitoare și milostivă, deoarece Biserica se roagă nu numai pentru cei prezenți la slujbele ei, ci și pentru toți cei bolnavi, săraci, robiți sau captivi. Ea se roagă pentru sănătatea sufletului, mântuirea oamenilor și pentru pacea a toată lumea. Pe scurt, Biserica se roagă pentru toți cei care au nevoie de ajutorul și mila lui Dumnezeu. Evanghelia de astăzi ne arată că Dumnezeu Se milostivește de cel care Îl caută și, în același timp, apreciază credința celor din jur. Această Evanghelie a inspirat mulțimea pomelnicelor care se dau la biserici pentru cei bolnavi de către membrii familiei, de către vecini, colegi, prieteni și necu­noscuți. Văzând mulțimea rugăciunilor pentru cei bolnavi, Dumnezeu Se milostivește și dăruiește iertare de păcate și vindecare de boală. (...) Cei patru oameni care îl ajută pe slăbănogul din Evanghelia Duminicii a 2-a din Postul Mare simbolizează acum și pe toți medicii, asistenții medicali, preoții de caritate, părinții, frații, prietenii, vecinii sau colegii care-i ajută spiritual și material pe cei bolnavi și suferinzi”. 

Biruința trăirii ortodoxe asupra raționalismului 

În partea a doua a predicii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit despre teologia înaltă a Sfântului Ierarh Grigorie Palama, explicând de ce a doua duminică din Postul Sfintelor Paști a fost dedicată de către Biserică acestui sfânt ierarh. 

„Sfântul Grigorie Palama a fost un om evla­vios, un mare rugător și apărător al tradiției Sfin­ților Părinți. În disputa sa cu gândirea grea­că și latină occidentală, care folosea în mod excesiv raționalismul din filosofia lui Aristotel, el a apărat adevărul Sfintei Scripturi și teologia Sfinților Părinți, în mod deosebit învățătura despre unirea omului cu Dumnezeu prin har pentru a dobândi mântuirea și viața veșnică. De aceea, s-a spus că în Duminica Ortodoxiei s-a serbat biruința asupra iconoclasmului și asupra tuturor ereziilor, iar în această duminică Biserica prăz­nuiește biruința isihasmului, a marilor rugători ai Ortodoxiei care s-au învrednicit de vederea luminii necreate sau a slavei Împărăției cerurilor încă din lumea aceasta. O biruință a trăirii ortodoxe prin rugăciune multă și prin asceză asupra raționalismului inspirat de filosofia greacă și utilizat în mod excesiv de scolastica occidentală”, a explicat Patriarhul României. 

Teologie a comuniunii reale a omului cu Dumnezeu

De asemenea, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a evidențiat că Sfântul Grigorie Palama este teologul harului dumnezeiesc necreat. „Sfântul Grigorie Palama este teologul luminii necreate sau a harului dumnezeiesc necreat, învățând în scrierile sale că Dumnezeu când voiește poate dărui ca pregustare slava Împă­răției Sale celor care se roagă mult și trăiesc în viață curată. Sfântul Grigorie Palama se caracterizează în teologia sa prin faimoasa distincție dintre ființa divină, care este inaccesibilă și neîmpărtășibilă, necomunicabilă, și energiile divine, care sunt accesibile omului și care sunt împărtășibile, care se comunică omului. Aceasta face ca harul dumnezeiesc dăruit omului pentru mântuire, sfințire și îndumnezeire să fie harul, energia sau lumina necreată a Preasfintei Treimi. El, pe baza Sfintei Scripturi, pe scrierile Sfinților Părinți și pe experiența isihaștilor rugători de la Athos, apără o teologie a comuniunii reale a omului cu Dumnezeu prin dumnezeiescul har. Harul este, pe înțelesul oamenilor, iubirea lui Dumnezeu arătată oamenilor și întregii creații. El a arătat că cei care se roagă mult și viețuiesc întru sfințenie se pot împărtăși de lumina aceasta a slavei Împărăției cerurilor, care nu este lumină de la soare, creată, ci este lumina care izvorăște din Persoanele Sfintei Treimi”, a explicat Preafericirea Sa.