Iisus Hristos arată oamenilor slava veșnică a Împărăției lui Dumnezeu

Biserica Ortodoxă Română a prăznuit duminică, 6 august, sărbătoarea Schimbării la Față a Domnului Hristos, consemnată la Matei 17, 1-9. În cuvântul de învățătură rostit ieri la Paraclisul istoric„Sfântul Gheorghe” din Reședința Patriarhală, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat că această sărbătoare este o prevestire a slavei Împărăției cerurilor care se va arăta la sfârșitul lumii.

Evenimentul Schimbării la Față a Domnului Hristos este consemnat de toți evangheliștii sinoptici, Sfinții Matei, Marcu și Luca. În contextul vieții și activității pământești a Domnului Hristos, acest eveniment minunat a avut loc, după mărturia evanghelică, cu puțin timp înainte de pătimirile, răstignirea și îngroparea Domnului Hristos care s-au petrecut la Ierusalim. În cuvântul de învățătură, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a spus că Mântuitorul Iisus Hristos a dorit să le arate ucenicilor săi că El nu este numai un simplu om, ci și Fiul lui Dumnezeu întrupat, și să îi pregătească astfel pentru evenimentele dramatice care au urmat pentru ca ei să nu cadă în deznădejde. „Această sărbătoare se referă la taina slavei lui Hristos Cel Răstignit și Înviat. Pe Muntele Tabor, Domnul Hristos arată slava Sa prin anticipație, arată slava înainte de moartea și învierea Sa, de aceea, la sfârșitul Evangheliei sărbătorii de astăzi, vedem cum Mântuitorul a poruncit ucenicilor: «Nimănui să nu spuneţi ceea ce aţi văzut, până când Fiul Omului Se va scula din morţi» (Matei 17, 9). Hristos arată la Schimbarea la Față slava Învierii Sale ca să-i pregă­teas­că pe ucenici pentru ca, atunci când îl vor vedea pe Iisus Hristos desfigurat de suferință pe cruce, să își aducă aminte că El este Cel transfigurat în lumină, Cel schimbat la față întru slavă veșnică”, a spus Preafericirea Sa. Praznicul de la 6 august este și o înaintevedere a venirii Împărăției lui Dumnezeu, a slavei lui Dumnezeu de la sfârșitul lumii, de aceea Biserica a rânduit să fie sărbătorit în ultima lună din calendarul bisericesc. „Schimbarea la Față a Domnului se referă și la taina slavei celei de-a doua veniri a lui Iisus Hristos la sfârșitul veacurilor, când va judeca viii și morții. Se explică astfel de ce Sfinții Părinți ai Bisericii nu au rânduit ca această sărbătoare să fie prăznuită cu puțin timp înainte de săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Mântuitorului, ci a fost rânduită a fi prăznuită în ultima lună a anului bisericesc, în luna august. Ceea ce se serbează astăzi se referă la cele viitoare, la cele de pe urmă, la cele eshatologice, la cele care privesc intrarea oamenilor în Împărăția nesfârșită și veșnică a lui Dumnezeu”, a explicat Patriarhul României. De asemenea, Preafericirea Sa a explicat că textul biblic vorbește nu numai de Schimbarea la Față a Domnului Hristos, care a devenit luminoasă ca soarele, dar și trupul Domnului și hainele Sale au devenit albe ca lumina, lucru care arată o transfigurare a materiei. „Vedem că nu s-a schimbat numai la față Mântuitorul, ci schimbarea, preaslăvirea s-a văzut și în trupul Său și prin hainele Sale. De fapt, această lumină a slavei lui Hristos nu venea din exterior, de la soare, ci era o lumină care venea din interiorul persoanei lui Hristos, era slava firii Sale dumne­zeiești care strălucea prin firea omenească, inclusiv prin hainele materiale. Vedem că a avut loc o transfigurare, o schimbare a întregului corp al Domnului Hristos arătând că în veacul viitor, în Împărăția cerurilor, materia va fi interioară duhului, și lumina duhului va copleși materia, de aceea vorbim de o materie transfigurată, adică înduhovnicită”, a spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Minunea de pe Tabor nu a fost numai un eveniment copleșitor pentru ucenici, în care Hristos și-a descoperit slava Sa, ci arată că și oamenii trebuie să se împărtă­șească de această lumină transfiguratoare, sfin­țitoare și transformatoare. „Scopul venirii Mântuitorului Iisus Hristos pe pământ nu a fost numai să ne învețe pe noi o învă­țătură nouă și înaltă, ci scopul ultim al venirii Lui este îndumnezeirea omului prin har, căci slava de pe Tabor este harul lui Dumnezeu, energia divină necreată care aparține întregii Sfintei Treimi, dar care se împăr­tășește oamenilor prin Duhul Sfânt. Aici, Mântuitorul Iisus Hristos ne arată că scopul venirii Sale pe pământ este schimbarea omului, sfințirea și îndumnezeirea lui prin har”, a explicat Preafericirea Sa. Cele trei colibe pe care Apostolul Petru dorea să le construiască pe locul Schimbării la Față simbolizează biserica drept spațiu de închinare și slăvire a lui Dumnezeu. „Cele trei colibe pe care voia să le pregătească Sfântul Apostol Petru, lui Iisus una, lui Moise una, şi lui Ilie una, sunt prefigurări ale bisericii ca locaș de închinare care are trei părți, altarul, naosul și pronaosul. Acestea sunt și trepte de urcare duhovnicească. Vechiul Testament a fost un pronaos, o pregătire. Biserica în procesiune este un naos, dar cu o înaintare spre Altar care este Împărăția cerurilor. Această legătură tainică între Muntele Taborului și Biserică se simte prin bucuria și pacea sfântă care vin în sufletele credincioșilor prin sfintele slujbe, prin ascultarea cuvântului lui Dumnezeu, prin icoane și veș­mintele frumoase care ne îndeamnă spre Împărăția cerurilor”, a spus Patriarhul României.