Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Știri Iisus Hristos dăruiește lumină sufletului și trupului

Iisus Hristos dăruiește lumină sufletului și trupului

Un articol de: Diac. Alexandru Briciu - 28 Ian, 2019

În cuvântul de învățătură rostit după Sfânta Liturghie din Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” al Reședinței Patriarhale, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a vorbit ieri, 27 ianuarie, despre minunea vindecării orbului din Ierihon. Preafericirea Sa a tâlcuit învățăturile duhovnicești ce se desprind din pericopa evanghelică rânduită a se citi în Duminica a 31-a după Rusalii.

Sfântul Evanghelist Luca ne prezintă în puține cuvinte întâlnirea dintre Domnul nostru Iisus Hristos și un orb care cerea milostenie lângă cetatea Ierihon. Iubirea milostivă a Mântuitorului se întâlnește cu credința puternică a orbului, care I-a cerut lui Iisus să-l vindece: „Domnul Iisus Hristos are milă de acest om sărman, marginalizat de către ceilalți oameni și nefericit prin faptul că nu vedea. El se chinuia să supraviețuiască pentru că era în același timp bolnav și sărac. Tristețea acestui om nevăzător era sporită de singurătatea lui, deși pe lângă el trecea o mulțime de oameni. Dar orbul de la Ierihon se simțea singur și neajutorat mai ales pentru că, oricât de mulți erau cei care îi dădeau o bucată de pâine sau un ban, nimeni nu-i putea dărui ceea ce îi lipsea ființei sale: vederea ochilor. Evanghelia ne arată în fraze scurte o lucrare mare a lui Dumnezeu, care izvorăște din milostivirea Lui cea negrăită și nemărginită față de omul suferind”, a spus Preafericirea Sa.

„Iisuse, Fiul lui David, miluiește-mă!”

Aflând de la cei de lângă el Cine era Cel care trecea pe drum, orbul din Ierihon a înțeles că înfățișarea înaintea Mântuitorului Hristos era șansa vindecării sale. „El a înțeles că este vorba de Iisus, Cel care a vindecat o mulțime de oameni, a schimbat viețile unor păcătoși, a redat sănătate și viață celor care erau în drum spre moarte. De aceea, orbul nu a mai întrebat Cine este Iisus Nazarineanul, pentru că auzise despre El, ci îndată a început să strige: «Iisuse, Fiul lui David, miluiește-mă!». Atunci, cei care erau în jurul lui Iisus și anunțau venirea Lui i-au cerut acestui orb să tacă, l-au oprit să mai strige. Probabil credeau că îi va cere lui Iisus hrană sau bani. El însă mai tare striga. De ce? Pentru a nu pierde șansa unică a vindecării sale. Orbul de la Ierihon avea o credință puternică în suflet că numai Iisus Nazarineanul îi poate dărui lumina ochilor. Credința sa insistentă sau stăruitoare crește în timp ce Iisus Se apropie de el. Cu cât înainta mai mult Iisus spre locul unde se afla orbul, cu atât acesta sporea în rugăciunea sa simplă, dar arzătoare, zicând: «Fiule al lui David, miluiește-mă!». Atât de tare a fost glasul orbului, încât Mântuitorul Însuși l-a auzit, deși era înconjurat de o mulțime tumultuoasă. Atunci Iisus S-a oprit în mijlocul drumului, voind să-l cunoască pe cel de la marginea drumului, care Îl striga pe El cu glas mare. La porunca lui Iisus, câțiva oameni au adus pe orb de la margine în mijlocul drumului, aproape de Iisus. De fapt, Iisus l-a chemat pe orb lângă Sine, în mulțime, ca să audă și să înțeleagă toți cei prezenți în jurul Său că orbul nu cere de la El nici bani, nici hrană. După ce acest om nevăzător s-a apropiat de Iisus, el L-a întrebat: «Ce voiești să-ți fac?» Nu a întrebat «Ce voiești să-ți dau?». Iar orbul a răspuns: «Doamne, să văd!». În auzul tuturor, orbul cere de fapt ceea ce nimeni altul dintre oameni nu-i putea da, decât numai Iisus Nazarineanul, adică sănătatea ochilor sau vederea. Atunci Iisus i-a zis orbului: «Vezi! Credința ta te-a mântuit». În clipa aceea i s-au deschis ochii orbului și îndată a văzut și mergea după Iisus, spune Evanghelia”, a subliniat Patriarhul României.

Mântuitorul nu este indiferent la suferința celor bolnavi

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mai arătat că prin credință puternică și rugăciune stăruitoare obținem de la Dumnezeu darul tămăduirii sufletești și trupești. „Prin această vindecare înțelegem că Domnul Iisus Hristos nu este indiferent la suferința celor bolnavi, că El ascultă mai ales acele cereri sau rugăminți ale bolnavilor care izvorăsc din credință puternică și rugăciune stăruitoare. Adesea, înainte de vindecarea unor bolnavi, Iisus vrea să constate cât de mare este credința lor, pentru ca ei să conlucreze cu El în vindecare, adică să participe cu toată voința și dorința lor la primirea darului sănătății depline. Cu alte cuvinte, Iisus voiește ca odată cu refacerea sănătății oamenilor să se refacă și legătura personală a acestora cu Dumnezeu, Izvorul vieții și al tuturor darurilor benefice pentru om. Când cere credință, Mântuitorul Iisus Hristos cere de fapt bolnavului să participe la propria sa vindecare prin dorință puternică și prin pregătirea de a primi darul vindecării, al sănătății, al schimbării vieții. Iisus nu dăruiește omului daruri materiale exterioare lui, ci schimbă starea vieții acestuia, îl ridică pe om din starea rea în care se afla, la o viață nouă, binecuvântată”, a arătat Preafericirea Sa.