Iisus Hristos, izvorul milostivirii şi al sănătăţii

În Duminica a 4‑a după Paşti, a Vindecării slăbănogului de la Vitezda, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de învăţătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reşedinţei Patriarhale, în care a evidenţiat faptul că în Iisus Hristos se află izvorul vieţii şi al sănătăţii, al milostivirii şi al iertării păcatelor, precum şi puterea ridicării omului din moartea pricinuită de păcat.

Întâistătătorul Bisericii noastre a subliniat că Evanghelia Duminicii Slăbănogului ne arată că Domnul Iisus Hristos a mers la scăldătoarea Vitezda cu un scop precis, şi anume pentru a vindeca un om bolnav care suferea de 38 de ani şi aştepta milostivirea şi ajutorul lui Dumnezeu. „Acolo, la Vitezda, care în limba ebraică a Vechiului Testament înseamnă «casa milei» sau «casa îndurării», nici unul dintre oameni n‑are milă de acest bolnav şi nu‑l ajută să intre în scăldătoare. El suferă nu numai de boala sa îndelungată, de paralizie, ci şi de singurătate. Omul acesta nu era însă singur într‑o pustie, ci era singur într‑o mulţime de oameni. Slăbănogul de la Vitezda nu trăia departe de oameni, nici nu era izolat în casă, ci el se afla printre mulţi bolnavi, însoţiţi de membri ai familiilor lor sau de prieteni, care, fiind sănătoşi, îi ajutau pe cei bolnavi. Dar, fiecare dintre aceştia se ocupa doar de bolnavul pe care îl îngrijea, însă îndată ce se vindeca bolnavul lui, nu se mai interesa şi se vreun alt bolnav. Treizeci şi opt de ani de suferinţă fără răzvrătire, 38 de ani de răbdare fără cârtire, 38 de ani de tăcere întru smerenie, 38 de ani de suferinţă, cauzată de boala paraliziei şi de singurătate, cauzată de nepăsare din partea altora, au brăzdat viaţa acestui om paralizat. Într‑o mulţime de oameni, el aştepta mereu un singur om mai milostiv sau mai omenos, care să‑l ajute să intre în scăldătoare spre a se vindeca”, a spus Preafericirea Sa.

Mântuitorul Iisus Hristos este Duhovnic şi Doctor desăvârşit

Patriarhul României a evidenţiat apoi că din Evanghelia slăbănogului de la Vitezda învăţăm că binele trebuie săvârşit în orice timp şi că trebuie să fim recunoscători lui Dumnezeu pentru binefacerile primite.

„Vindecarea slăbănogului de la scăldătoarea Vitezda a fost săvârşită de Iisus într‑o zi de sâmbătă. În primul rând, vedem aici deodată bucuria celui vindecat şi întristarea celor invidioşi, când s‑a săvârşit un bine. În loc să se bucure şi ei că omul acesta bolnav de 38 de ani s‑a vindecat, ei s‑au întristat, pentru că invidia şi răutatea din ei îi împiedicau să se bucure. În al doilea rând, vedem că Iisus Mântuitorul a mers la templu şi acolo l‑a întâlnit pe omul vindecat şi, foarte discret, faţă către faţă, nu în auzul tuturor ci într‑o convorbire personală, i‑a zis: «Iată că te‑ai făcut sănătos. De acum să nu mai păcătuieşti, ca să nu‑ți fie ceva mai rău» (Ioan 5, 14). Aici vedem că Mântuitorul Iisus Hristos este Duhovnic şi Doctor de­săvârşit. După ce l‑a vindecat trupeşte pe acest om paralizat de 38 de ani, i‑a spus că, de fapt, boala lui avea legătură cu sufletul lui, pentru că el săvârşise, mai înainte de a se îmbolnăvi, păcate. Mântuitorul nu menţionează ce păcate a săvârşit acest om bolnav, nu divulgă numele păcatelor, natura, locul sau timpul săvârşirii lor. Mântuitorul nu‑l ceartă pe cel bolnav pentru păcate, ci mai întâi îl vindecă, îl ridică din suferinţa bolii trupeşti, şi numai după ce se întâlneşte cu el în templu, nu pe stradă (căci în casa lui Dumnezeu se poartă acest dialog între penitent şi duhovnic, între pacient şi doctorul sufletesc), îi spune, îl avertizează ca în viitor să nu mai păcătuiască”, a precizat Părintele Patriarh Daniel. Preafericirea Sa a mai explicat că cel vindecat a transformat suferinţa în pocăinţă, iar pocăinţa, în speranţă de vindecare şi de sfinţire a vieţii. „Evanghelia ne arată cum trebuie să ducem suferinţa unei boli: cu răbdare, fără răzvrătire, şi cu speranţă, fără cârtire, cu transformarea suferinţei bolii în speranţă de vindecare şi de înnoire, de sfinţire a vieţii duhovniceşti. Mulţi oameni, chiar dacă nu s‑au vindecat trupeşte, s‑au înnoit duhovniceşte prin pocăinţă, răbdare şi rugăciune şi şi‑au vindecat sufletul de înstrăinarea de Dumnezeu”, a explicat Patriarhul României.

La final, Preafericirea Sa a precizat că, în tâlcuirea Sfinţilor Părinţi ai Bisericii, scăldătoarea Vitezda este o prefigurare a Botezului creştin, dar şi a Bisericii, spaţiul vindecării sau locul ridicării prin harul vindecător şi mântuitor al Sfintelor Taine.