Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop‑vicar patriarhal, s‑a aflat duminică, 22 decembrie 2024, în mijlocul credincioșilor parohiei bucureștene Udricani, unde a săvârșit Sfânta Liturghie.
Împărăţia Cerurilor, prioritate a vieţii creştinilor
„Grija pentru mâncare, băutură şi îmbrăcăminte nu trebuie să paralizeze viaţa noastră spirituală printr-o preocupare obsesivă de bunurile materiale trecătoare, ci să purtăm grijă mai întâi de sufletul cel nemuritor, adică să căutăm viaţa cea veşnică netrecătoare, care este comuniunea omului cu Dumnezeu Cel veşnic”, a subliniat ieri, 25 iunie 2017, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, în predica rostită în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reşedinţei Patriarhale, cu prilejul Duminicii a 3-a după Rusalii.
Patriarhul României a evidenţiat faptul că Evanghelia Duminicii a 3-a după Rusalii, de la Matei, capitolul al 6-lea, versetele de la 22 la 33, în care se vorbeşte despre grijile vieţii, ne arată sensul adevărat al vieţii creştine, precum şi modul în care trebuie să trăim viaţa ca oameni liberi din punct de vedere spiritual. Preafericirea Sa a explicat care este semnificaţia duhovnicească a luminătorului trupului, care este ochiul, la care a făcut referire Mântuitorul Iisus Hristos atunci când a spus: Luminătorul trupului este ochiul; de va fi ochiul tău curat, tot trupul tău va fi luminat. Iar de va fi ochiul tău rău, tot trupul tău va fi întunecat (Matei 6, 22-23). „Sfinţii Părinţi ai Bisericii au interpretat lumina aceasta a ochiului sufletesc ca fiind conştiinţa sau discernământul, prin care omul distinge între bine şi rău, între sensul adevărat al vieţii ca legătură a omului cu Dumnezeu şi viaţa trăită în uitare de Dumnezeu. Hristos-Domnul vrea să ne spună că, dacă avem conştiinţă curată şi gândire înţeleaptă, viaţa noastră se umple de lumină. Însă, dacă raţiunea sau discernământul omului sunt întunecate de patimi egoiste şi de gânduri necurate, atunci viaţa omului pe pământ devine o existenţă întunecată. Mintea sau conştiinţa, ca ochi sufletesc, ne apropie de Dumnezeu când Îl iubim mai mult pe El decât pe oricine şi orice din lumea aceasta, sau ne îndepărtează de Dumnezeu, când iubim în mod excesiv sau exclusiv lucrurile trecătoare, neglijând chemarea noastră la fericita viaţă veşnică”, a arătat Părintele Patriarh Daniel.
În continuare, Întâistătătorul Bisericii noastre a subliniat că omul cu adevărat liber este omul duhovnicesc. „Domnul Iisus Hristos ne învaţă că nu trebuie să facem din grija pentru mâncare, băutură şi îmbrăcăminte o preocupare unică, înrobitoare, ci mai întâi de toate trebuie să ne gândim la iubirea milostivă a lui Dumnezeu, care se vede şi în purtarea Lui de grijă faţă de păsările cerului şi crinii câmpului (...). Purtarea de grijă a lui Dumnezeu este mult mai mare pentru omul pe care l-a creat după chipul Lui şi îl cheamă la asemănarea cu El prin comuniune de viaţă eternă cu El. Hrănirea spirituală a sufletului omului prin comuniunea sa cu Dumnezeu şi îmbrăcarea lui cu lumina bunătăţii sunt mai de preţ decât orice lucrare materială. Domnul Iisus Hristos ne spune că trebuie să dăm întâietate sau prioritate vieţii spirituale şi libertăţii noastre sufleteşti. Să ne îngrijim mai întâi de modul în care se prezintă sufletul nostru în faţa lui Dumnezeu. Cu ce se hrăneşte el spiritual? Cum se îmbracă el spiritual? Mai precis, haina sufletului trebuie să fie lumina dobândită prin rugăciune fierbinte şi viaţă sfântă trăită în curăţie şi în fapte bune. Cu alte cuvinte, haina sfinţeniei este haina sau starea cea mai de preţ a sufletului creştin”, a spus Preafericirea Sa. Patriarhul României a explicat apoi ce este Împărăţia lui Dumnezeu, care pentru creştini trebuie să fie preocuparea primă şi esenţială a vieţii lor. „Dar ce este Împărăţia lui Dumnezeu pe care noi trebuie s-o căutăm cu prioritate şi în mod constant? Împărăţia lui Dumnezeu este comuniunea de viaţă şi iubire veşnică a Preasfintei Treimi cu sfinţii îngeri şi cu oamenii sfinţi, care împlinesc în viaţa lor voia lui Dumnezeu. Sfântul Apostol Pavel spune în acest sens: Împărăţia lui Dumnezeu nu este mâncare şi băutură, ci dreptate, pace şi bucurie în Duhul Sfânt (Romani 14, 17). În Biserică pregustăm pacea, bucuria şi lumina Împărăţiei lui Dumnezeu sau a Împărăţiei Preasfintei Treimi. Toate Sfintele Taine săvârşite în Biserica Ortodoxă, cu excepţia Sfintei Taine a Spovedaniei, care este pregătire pentru Sfânta Euharistie, încep cu această binecuvântare a Împărăţiei Tatălui, Fiului şi Sfântului Duh (...). În Epistola către Coloseni, Sfântul Apostol Pavel ne aduce o lămurire în plus privind Împărăţia lui Dumnezeu, şi anume că Împărăţia lui Dumnezeu-Tatăl este Împărăţia Fiului iubirii Sale (Coloseni 1, 13). Altfel spus, ea este Împărăţia în care se arată iubirea Tatălui faţă de Fiul Său Veşnic, adeverită sau confirmată de Duhul Sfânt, Care purcede din Tatăl şi Se odihneşte în Fiul, precum şi iubirea Tatălui faţă de toţi oamenii care au fost înfiaţi în această iubire, prin harul Duhului Sfânt unit cu apa Botezului, pe baza credinţei lor în Dumnezeu Fiul, Care S-a făcut Om pentru mântuirea oamenilor”, a evidenţiat Întâistătătorul Bisericii noastre.