„În acea zi s-a pus temeiul noii ţări“

▲ Împlinirea celor 150 de ani de la Unire a fost marcată ieri, la Patriarhia Română, printr-un moment aniversar ▲ Acesta a debutat cu un Te Deum, urmat de ceremonia depunerii coroanelor de flori la statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza ▲ Momentul aniversar a continuat în Aula Magna „Teoctist Patriarhul“ a Palatului Patriarhiei ▲ Au susţinut cuvântări preşedintele Traian Băsescu, vicepreşedintele Academiei Române, Dan Berindei, şi PF Părinte Patriarh Daniel ▲

Momentul aniversar organizat de Patriarhia Română, împreună cu Preşedinţia României şi Academia Română, a început ieri, 23 ianuarie, pe Colina Patriarhiei, cu un Te Deum săvârşit în Catedrala patriarhală. La slujba oficiată de PF Părinte Patriarh Daniel au fost prezenţi preşedintele Traian Băsescu şi prim-ministrul Emil Boc, alături de membri ai Guvernului şi Parlamentului, de Dan Berindei, vicepreşedinte al Academiei Române, împreună cu reprezentanţi ai Academiei, ierarhi ai Mitropoliilor Munteniei şi Dobrogei şi ai Olteniei, membrii Permanenţelor Consiliului Naţional Bisericesc şi ai Adunării Eparhiale a Arhiepiscopiei Bucureştilor, profesori de teologie, alţi invitaţi.

Reprezentanţii celor trei instituţii organizatoare au depus coroane de flori la statuia Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, din faţa clopotniţei.

Momentul aniversar a continuat în Aula Magna „Teoctist Patriarhul“ a Palatului Patriarhiei, ridicat pe locul unde, la 24 ianuarie 1859, mitropolitul Nifon proclama alegerea lui Alexandru Ioan Cuza ca domnitor al Ţării Româneşti şi înfăptuirea Unirii.

„Un moment fondator al naţiunii noastre“

Cuvântări despre semnificaţia şi importanţa istorică a Unirii Principatelor Române din anul 1859 au fost susţinute de cei trei reprezentanţi. Preşedintele României Traian Băsescu, primul vorbitor, a precizat că dubla alegere a lui Al. Ioan Cuza este „expresia capacităţii oamenilor vremii, adevăraţi patrioţi şi oameni de stat, de a răspunde politic constrângerilor externe şi a trece peste divizarea internă şi interesele personale“. De aceea, a spus domnul preşedinte, 24 ianuarie reprezintă un moment de graţie al istoriei românilor. Un moment de înţelepciune politică, un moment fondator al naţiunii noastre. „Suntem aici pentru a sărbători acest mare eveniment al istoriei României moderne, reprezentanţi ai instituţiilor Statului, cât şi ai celui mai înalt for al culturii şi ştiinţei româneşti, Academia română, precum şi ai Bisericii Ortodoxe Române, ai cărei membri au contribuit de-a lungul timpului la împlinirea unităţii naţionale“, a mai menţionat preşedintele Băsescu, care s-a simţit onorat să evoce personalitatea mitropolitului Nifon al Ţării Româneşti, precum şi a celorlaţi mitropoliţi sau episcopi care au participat la mişcarea unionistă, dovedind solidaritatea Bisericii Ortodoxe cu aspiraţiile poporului şi participarea acesteia la proiectul de modernizare a societăţii româneşti.

„Unirea de la 1859 reprezintă o primă izbândă în procesul de constituire a statului naţional, de recunoaştere politică a voinţei românilor şi a unităţii de neam şi de limbă. Prin ea, principiile generaţiei de la 1848 au putut fi aplicate şi consolidate. Alături de această victorie, dacă urmărim cu atenţie actele care au urmat proclamării Unirii, putem constata existenţa unui proiect al generaţiei unioniste, un proiect pentru societatea acelor timpuri şi, totodată, extrem de important proiect vizionar“, a încheiat preşedintele României.

„Prin forţele proprii, am pus Europa în faţa unui fapt împlinit“

Vicepreşedintele Academiei Române, istoricul Dan Berindei, a subliniat comemorarea acestei „fapte extraordinare“ pe care a înfăptuit-o poporul român în 24 ianuarie 1859. „Kogălniceanu spunea că «naţiunea a făcut Unirea». Avea perfectă dreptate. Aducându-ne aminte de ceea ce s-a întâmplat acum 150 de ani, putem spune că poporul şi-a făcut pe deplin datoria, reuşind ceea ce părea aproape imposibil. Românii erau aflaţi atunci sub stăpâniri diferite. Două dintre Ţările Române se aflau într-o situaţie mai bună. Moldova şi Ţara Românească, vechi instituţii, aveau o situaţie internaţională asemănătoare“.

Momentul Unirii s-a petrecut într-un moment fericit, creat de împrejurări internaţionale favorizante: Războiul Crimeii, Tratatul de la Paris. Marile Puteri garante au dat românilor doar o jumătate de unire. Separaţia încă era menţinută. Erau doi domni, două guverne, două Adunări, două administraţii. În această situaţie, naţiunea română a găsit o soluţie neaşteptată. Fuseseră zile tulburi în acel ianuarie 1859. Chiar pe acest loc, unde ne aflăm acum şi care atunci adăpostea vechea clădire a Adunării Deputaţilor. În jurul clădirii se aflau aproximativ 40.000 de oameni, o cifră uriaşă pentru vremea în care populaţia Bucureştiului număra 120.000 de locuitori, a mai spus domnul academician. Toţi au stat trei zile, de la 22, la 24 ianuarie şi, datorită lor, Unirea s-a înfăptuit. Vestea alegerii lui Cuza a fost întâmpinată cu mult entuziasm şi bucurie.

„Via strigare «Trăiască Cuza» a răsunat ca un ecou în piepturile tuturilor românilor. În întreaga capitală nu se auzeau decât cele mai vii demonstraţii de bucurie. Din gură în gură, din inimă în inimă zburau îmbrăţişările cele mai cordiale, sărutările cele mai înfocate. Era singurul spectacol văzut pe toate uliţele, la toate răspântiile capitalei. În acea zi s-a pus temeiul noii ţări“, a citat acesta cronicile vremii.

În continuare, acad. Dan Berindei a subliniat importanţa actului de la 24 ianuarie 1859. În primul rând, a spus academicianul, a însemnat o demonstraţie a ceea ce poate să facă un mic popor aflat într-o situaţie complicată. „Eram vasali Imperiului Otoman. Unirea a fost modul în care am ştiut să facem faţă celor trei imperii care ne înconjurau şi să ne impunem ceea ce doream: să fim împreună. Şi am fost. Prin forţele proprii, am pus Europa în faţa unui fapt împlinit“, a mai spus Dan Berindei, care a recunoscut şi componenta culturală a Unirii. S-au creat universităţile, în primul rând cea de la Iaşi, ca un omagiu pentru capitala sacrificată în avantajul celei din sud, a Bucureştiului, proiectul Academiei Române început în vremea lui Cuza, promovarea unei noi legi a învăţământului. „Toate acestea sunt consecinţele pe plan cultural ale actului din 1859. Fapta românilor din acea vreme e un model pentru noi toţi. Să nu uităm dovada lor de dragoste de ţară. Sacrificiul pentru patrie şi nu pentru sine a fost determinant. Aşa s-a creat România“.

Consecinţele Unirii în plan spiritual

Ultimul care a luat cuvântul a fost PF Daniel, Patriarhul României, care a vorbit despre efectul Unirii asupra celor două mitropolii din Muntenia şi Moldova. Unirea a fost benefică şi pe plan spiritual, deoarece a dus la organizarea unitară a structurilor bisericeşti din toate provinciile româneşti, sub conducerea Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, confirmat de Alexandru Ioan Cuza prin Legea din 1864. În acelaşi timp, prin demersurile lui Alexandru Ioan Cuza către Patriarhia Ecumenică (1865), pentru obţinerea recunoaşterii autocefaliei, s-au creat şi premisele ridicării Bisericii Ortodoxe Române, autocefale din anul 1885, la rangul de Patriarhie, în anul 1925. Aceste hotărâri au avut ca rezultantă promulgarea Domnitorului Alexandru Ioan Cuza, la 3 decembrie 1864, a Decretului organic, care arăta că „Biserica Ortodoxă Română este şi rămâne independentă de orice autoritate bisericească străină, în tot ceea ce priveşte organizarea şi disciplina“, şi că „Sinodul general al Bisericii Române păstrează unitatea dogmatică a sfintei credinţe ortodoxe cu Marea Biserică de Răsărit, prin coînţelegere cu Biserica Ecumenică a Constantinopolului“.

Părintele Patriarh a menţionat că „multe dintre reformele Domnitorului Alexandru Ioan Cuza care priveau Biserica au fost foarte progresiste pentru acea vreme, iar unele măsuri luate de el au creat neînţelegeri şi nemulţumiri. Având un accentuat spirit reformator, Cuza a dorit să facă unele înnoiri, dar, după propria-i afirmaţie: el «n-a voit să facă rău Bisericii strămoşeşti, decât numai bine»“, a remarcat Părintele Patriarh.

Urmarea promulgării, în decembrie 1863, a Legii pentru secularizarea averilor mănăstireşti, a continuat Patriarhul nostru, „deci a preluării averilor bisericeşti de către Stat, s-au reglementat în timpul domniei lui Cuza şi principiile legale, prin care Statul se obligă să sprijine Biserica. În acest sens, s-a stabilit prin lege plata unei părţi a salariului preoţilor de la bugetul de Stat, sprijinirea învăţământului teologic seminarial şi universitar, acordarea a 8,5 ha de pământ bisericilor parohiale ş.a.“.

De asemenea, a mai spus Preafericirea Sa, „datorăm lui Cuza înfiinţarea Universităţii din Iaşi în 1860 şi a Facultăţii de Teologie, înfiinţarea Universităţii din Bucureşti, înfiinţarea de noi gimnazii şi şcoli primare, obligativitatea şi gratuitatea învăţământului primar ş.a.“.

Patriarhul Daniel a prezentat, la finalul cuvântului, volumul de studii „Biserica Ortodoxă Română şi Unirea Principatelor - moment aniversar 1859-2009“, realizat cu ocazia evenimentului şi apărut la Editura „Cuvântul Vieţii“ a Mitropoliei Munteniei şi Dobrogei. Tot cu această ocazie, a fost emisă şi o medalie jubiliară cu chipul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza şi pe verso imaginea Catedralei patriarhale, pe atunci Catedrală mitropolitană.

După ce PF Părinte Patriarh a înmânat celor doi reprezentanţi un volum şi o medalie jubiliară, orchestra şi grupul psaltic „Anton Pann“ din Bucureşti au susţinut un mini-concert muzical patriotic, încheiat cu „Hora Unirii“.