„În lucrarea de slujire a Bisericii contează mai întâi harul și apoi efortul omului”

Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învățătură în Duminica a 18-a după Rusalii, 28 septembrie, la finalul Sfintei Liturghii săvârșite în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reședința Patriarhală. Preafericirea Sa a explicat înțelesurile duhov­nicești ale pasajului evanghelic duminical ce relatează evenimentul Pescuirii minunate (Luca 5, 1-11).

Pentru început, Patriarhul României a prezentat cele trei învățături principale care reies din acest text: „În primul rând, pescuirea minunată din Evanghelia de astăzi este o pregătire a ucenicilor pentru a deveni pescari de oameni, adică slujitori ai Evangheliei lui Hristos și ai Bisericii Sale. A doua învățătură este aceasta: corabia de pe mare din care Iisus predică mulțimilor Evanghelia este prefigurarea Bisericii lui Hristos, iar mulțimea peștilor adunați din mare în corabie reprezintă mulțimea oamenilor din lume care se adună în Biserica Sa prin lucrarea Sfinților Apostoli. A treia învățătură este aceea că în lucrarea de slujire a Bisericii lui Hristos contează mai întâi harul sau ajutorul lui Dumnezeu și apoi priceperea și efortul omului, iar harul lui Dumnezeu se dăruiește oamenilor smeriți, ascultători și harnici”.

În continuare, Părintele Patriarh Daniel a expus câteva interpretări patristice ale celor două corăbii prezente în Evanghelia duminicală. 

„Evanghelia Pescuirii minunate evidențiază o mulțime de învățături în ceea ce privește taina Bisericii și taina vieții creștinului în general. Sfântul Evanghelist Luca ne arată că erau două corăbii oprite lângă țărmul lacului Ghenizaret, iar pescarii, coborând din ele, curățau mrejele. Domnul S-a apropiat de Simon-Petru, care avea una dintre corăbii, și de Iacob și Ioan, fiii lui Zevedeu, care aveau cealaltă corabie. Aceste două corăbii au fost interpretate într-un sens duhovnicesc de Sfinții Părinți ai Bisericii. Sfântul Efrem Sirul spune că cele două corăbii îi reprezintă pe cei tăiați împrejur și pe cei netăiați împrejur, adică pe evreii și pe neamurile care vor veni în Biserica lui Hristos ca urmare a predicării Evangheliei de către ucenici. Sfântul Efrem Sirul mai are o interpretare duhovnicească: atunci când prima corabie s-a umplut de pește, cei din corabia respectivă au cerut ajutor celor din a doua corabie. Aici, Sfântul Efrem vede o lucrare profetică, anume că cei doisprezece Apostoli au făcut la un moment dat apel la ceilalți Apostoli, la cei 72, în lucrarea de binevestire a Evangheliei lui Hristos. Fericitul Augustin spune că aceste două corăbii îi reprezintă pe cei care au crezut în Hristos dintre evrei și neamuri și care vor forma Biserica Sa, însă mai adaugă un lucru. El spune că au fost două pescuiri minunate ale ucenicilor la porunca lui Iisus: una a fost cea din Evanghelia de astăzi, înainte de Pătimirile și moartea Sa. În această pescuire, au prins o mulțime nenumărată de pești, buni și răi laolaltă, ceea ce simbolizează Biserica lui Hristos, cu credincioși buni și mai puțin buni, până la sfârșitul veacurilor. A doua pescuire minunată a avut loc după Învierea lui Hristos și atunci a fost un număr definit, 153 de pești, și toți erau buni. Aceasta reprezintă faptul că după învierea de obște și după Judecată, cei care au fost mântuiți rămân în Biserica din Împărăția cerurilor”, a explicat Preafericirea Sa. 

Totodată, Întâistătătorul Bisericii noastre a vorbit despre reacția lui Petru și a celorlalți ucenici la vederea mulțimii de pești care era pe cale să scufunde cele două corăbii: „În loc să mulțumească Mântuitorului pentru pescuirea bogată și neașteptată, Evanghelia spune că ucenicii s-au înspăimântat, iar Sfântul Apostol Petru a îngenuncheat în fața lui Iisus și a zis: «Ieși de la mine, Doamne, că sunt om păcătos!» Spaimă mare i-a cuprins fiindcă nu se așteptau la o astfel de lucrare. Ca pescari profesioniști, ei au înțeles că mulțimea mare de pești a fost în exclusivitate lucrarea lui Dumnezeu și, simțind ei sfințenia prezenței și lucrării lui Hristos, Sfântul Petru a rostit acele cuvinte. Simon-Petru L-a numit «Doamne», nu «Învăță­torule», recunoscând dumnezeirea Lui, care s-a întâlnit cu păcătoșenia lui Petru. Fiorul acesta sfânt de recunoaștere a păcătoșeniei firii umane în fața sfințeniei dumnezeiești a lui Hristos arată că Petru a înțeles că e vorba de o lucrare minunată a harului dumnezeiesc. (...) Vedem că Sfântul Apostol Petru a arătat smerenie, ascultare și a simțit întâlnirea dintre sfințenia lui Dumnezeu și limitele firii umane. De aceea, urmând lui, și slujitorii Bisericii Ortodoxe se închină până la pământ și, în timpul Sfintei Liturghii, spun de mai multe ori «Dumnezeule, curățește-mă pe mine, păcătosul, și mă milu­iește!» De asemenea, când se împărtășesc, și credincioșii cer ca Hristos Domnul să îi cură­țească de păcate, iar chemarea la împărtășire este formulată de Biserică astfel: «Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste să vă apropiați!»”

Preafericirea Sa a explicat, de asemenea, că ajutorul divin a venit la capătul efortului uman, nu înainte de acesta. 

„Mai învățăm din Evanghelia de astăzi că Hristos Domnul săvârșește această minune nu pentru niște oameni comozi și leneși, care au dormit toată noaptea, ci pentru oameni care au vegheat și s-au ostenit toată noaptea și, fiindcă n-au reușit nimic, s-au smerit foarte mult. Au avut speranța că vor pescui o mulțime de pești, dar au constatat, triști și obosiți, un eșec total. Însă la capătul puterilor lor a venit ajutorul lui Dumnezeu. Mântuitorul arată că s-a împlinit ceea ce au dorit ei, dar nu când și cum au dorit ei, ci când și cum a voit Dumnezeu. Din aceasta învățăm că dacă noi facem o lucrare bună, dar care nu reușește după cum am sperat sau am programat noi, nu trebuie să cădem în deznădejde, fiindcă ajutorul lui Dumnezeu va veni la un alt timp și sub o altă formă, așa cum dorește El. Nereușita acestor pescari i-a făcut foarte smeriți. De aceea, trebuie să ne punem nădejdea în ajutorul lui Dumnezeu chiar dacă suntem profesioniști sau bine pregătiți”, a spus Patriarhul României.