Înfiinţarea Centrului de Studii Biblico-Filologice, un pas spre o mai bună cunoaştere a tradiţiei biblice româneşti

Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza“ a lansat volumul „Biblia 1688, Pars VII, Regum I-II“ din seria „Monumenta Linguae Dacoromanorum“, cu ocazia inaugurării Centrului de Studii Biblico-Filologice „Monumenta Linguae Dacoromanorum“, în cadrul unui eveniment care a avut loc în Aula „Mihai Eminescu“ a Universităţii ieşene. Printre participanţii la eveniment s-au aflat Vasile Işan, rectorul Universităţii, IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, PS Episcop Petru Gherghel al Episcopiei Romano-Catolice de Iaşi, Bogdan Tătaru Cazaban, consilier de stat, Gheorghe Popa, prorector al Universităţii „Al. I. Cuza“, Ştefan Avădanei, decanul Facultăţii de Litere, precum şi Gabriela Haja, cercetător ştiinţific al Academiei Române, Institutul de Lingvistică „Al. Philippide“ Iaşi, coordonatorul volumului.

„Biblia 1688, Pars VII, Regum I, Regum II, Monumenta linguae dacoromanorum“ este parte a unui proiect început acum peste două decenii, cele şapte volume anterioare (I-VI şi XI) fiind realizate de un grup de cercetători români şi germani, în cadrul unui parteneriat academic între Universităţile Albert Ludwigs Universität din Freiburg im Breisgau şi „Alexandru Ioan Cuza“ din Iaşi. Proiectul a fost iniţiat în anul 1986 de prof. Paul Miron şi dr. Elsa Lüder, în colaborare cu profesorii ieşeni Vasile Arvinte, Ioan Caproşu (volumele I-V) şi Alexandru Andriescu (volumele I-II, IV-VI, XI). Prezenta ediţie a Bibliei de la 1688 a fost concepută în 20 de volume (părţi) aproximativ egale, fiecare volum cuprinzând, în funcţie de mărimea textelor respective, fie o singură carte, fie două sau mai multe cărţi biblice mai mici. După apariţia volumelor (părţilor) I-VI şi XI, între anii 1988-2004, este publicat acum volumul al VIII-lea, „Pars VII. Regum I, Regum II“.

Vasile Işan, rectorul Universităţii ieşene, a afirmat că proiectul „Monumenta Linguae Dacoromanorum“ este sub semnul statorniciei şi continuităţii, precum şi sub cel al credinţei şi culturii înalte. „Este un mare proiect, o întreprindere spirituală care a început acum peste două decenii“. Vasile Işan consideră că acest proiect se substituie menirii Universităţii, care stă sub semnul valorilor eterne ale spiritului prin proiectul iniţiat de profesorul Paul Miron, în colaborare cu profesorii ieşeni, acum 30 de ani şi reluat de către profesorul Eugen Munteanu.

Eugen Munteanu, profesor al Facultăţii de Litere, a remarcat că „Sfânta Scriptură reprezintă, alături de Sfânta Tradiţie, fundamentul şi izvorul primar al Bisericii, al credinţei şi al vieţii creştine, în general. Tradiţia biblică instituie o zonă centrală şi definitorie pentru configurarea identităţilor naţionale europene. Prin tradiţie biblică înţelegem macrocomplexul cultural legat de traducerea, interpretarea şi circulaţia Sfintei Scripturi, împreună cu efectele acestora asupra mentalităţilor, limbii, literaturii, instituţiilor şi imaginarului colectiv al unei comunităţi naţionale. Din acest punct de vedere, cultura română se prezintă ca o cultură europeană majoră, dinamica receptării Bibliei în limba noastră remarcându-se ca un fenomen complex, comparabil cu cele corespunzătoare altor culturi, dar şi cu multe trăsături particulare. Având începutul în secolul al XVI-lea, odată cu primele traduceri de texte bisericeşti în limba română, tradiţia biblică românească îşi conturează un profil puternic şi distinct prin tipărirea în anul 1688, la Bucureşti, a versiunii integale a Sfintei Scripturi, prima versiune tipărită vernaculară în spaţiul ortodox. Acest text a fost punctul de pornire şi reperul principal pentru toate ediţiile succesive ale Sfintei Scripturi în limba română. Avem de a face cu un vast câmp de cercetare, a cărui defrişare se află încă la început. În acest efort spre o mai bună cunoaştere a tradiţiei biblice româneşti se înscrie şi înfiinţarea Centrului de Studii Biblico-Filologice «Monumenta Linguae Dacoromanorum»“.

„Meritul de editare al acestui vast program filologic al celui mai important monument al vechii culturi româneşti revine generaţiei profesorilor noştri“, a spus Eugen Munteanu, profesori care au iniţiat proiectul în cadrul parteneriatului între Universitatea ieşeană şi Universitatea Albert Ludwig din Freiburg, Germania, unul dintre puţinele parteneriate de acest tip din epoca comunistă. „În cadrul acestui parteneriat, profesul Paul Miron de la Freiburg împreună cu profesorii ieşeni, Vasile Arvinte, Alexandru Andriescu şi Ioan Caproşu, au fost cei care au pus bazele acestei importante lucrări. În cele mai bine de două decenii s-a reuşit publicarea, la Editura Universităţii «Al. I. Cuza» din Iaşi, a opt volume din cele 25 proiectate ale seriei complete“, conform celor precizate de Eugen Munteanu.

Un tezaur pentru filologi

Profesorul Eugen Munteanu a prezentat structura seriei, arătând că, alături de textul original în alfabet chirilic, este prezentată transcrierea în alfabetul actual, pe coloana a doua. Pe celelalte două coloane sunt expuse, tot într-o transcriere interpretativă, textele paralele din cele două versiuni inedite. „Suntem în faţa unui tezaur pentru un filolog - cele trei texte ale aceleiaşi Scripturi din aceeaşi epocă care pot fi comparate şi cercetate, iar publicarea lor în paralel este primul pas pentru această cercetare. Pe coloana a cincea avem o versiune modernă iniţiată de Paul Miron şi care va fi făcută în continuare de către experţi din tânăra generaţie, care are rolul de a lămuri înţelesurile mai obscure ale limbii vechi“. Mai există un sector de comentarii care este menit interpretării ecourilor Sfintei Scripturi în cultura românească, să facă lămurite şi problemele de traducere ale cărturarilor din vechime, probleme din tezaurul literaturii patristice. La final, este un indice de cuvinte exhaustiv cu echivalentele în limba germană şi limba engleză, conform celor precizate de Eugen Munteanu.

▲ IPS Teofan: Valorile Bibliei pot fi conectate la viaţa societăţii româneşti

IPS Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, a afirmat că a fost impresionat de faptul că în universităţile ieşene există şi o preocupare pentru ceea ce poate fi numit „misiunea Bisericii“. IPS Teofan a arătat că proiectul condus de profesorul Eugen Munteanu şi conturul instituţional pe care l-a luat acesta prin înfiinţarea centrului de cercetare a adus multă bucurie: „Iniţiativele amintite aici m-au bucurat într-un mod cu totul special pentru că facultăţile de teologie îşi împlinesc rolul specific, în timp ce aceste iniţiative aruncă o cu totul altă perspectivă asupra misiunii Bisericii, precum înfiinţarea Centrului de Studii Biblico-Filologice“. Conform celor precizate de IPS Teofan, prin acest demers, valorile Bibliei pot fi conectate la viaţa societăţii româneşti. „Luăm aminte că, de o vreme, în Europa, dar şi la noi, există o tendinţă de îndepărtare a vieţii societăţii în general, a persoanelor, de valorile Sfintei Scripturi“.

IPS Teofan consideră că, „pe zi ce trece, ne deschidem spre nou şi nu este nimic rău în acest fapt, însă parcă nu mai avem acel ataşament faţă de ideea de statornicie şi continuitate. Totul se schimbă atât de rapid încât adâncirea în paginile Sfintei Scripturi ne plasează totuşi în ambianţa statorniciei şi continuităţii, mai ales pentru faptul că ne aduce aminte de cum gândea românul acum peste 300 de ani, care era limba pe care o vorbea şi, prin explicaţiile date, care era sensul, rostul cuvintelor folosite atunci. Poate că o parte dintre cei care lucrează sau cei care vor intra în contact cu această lucrare se vor îndrăgosti de cuvintele vechi, vor încerca să le mai folosească, să le descopere sensurile lăuntrice şi, prin aceasta, să fie creatori de lumină“.

Bogdan Tătaru Cazaban, consilier de stat şi cercetător, a amintit că Institutul de Istorie a Religiilor din cadrul Academiei Române, înfiinţat recent la Bucureşti, este foarte interesat de rezultatul studiilor filologice şi teologice ale centrului de la Iaşi, care este produsul şi continuatorul unui proiect venerabil. „Aş dori chiar să mulţumesc domnului profesor Eugen Munteanu, în numele întregii echipe a Institutului de Istorie a Religiilor, pentru cărţile pe care ni le-a dăruit şi care ne-au format“, a spus Cazaban.

Cercetătorul Mihail Neamţu din cadrul Institutului de Istorie a Religiilor a remarcat ineditul acestui proiect: „Pentru mine, faptul că acest text va fi interpretat având reazemul Tradiţiei, a Sfinţilor Părinţi, dar şi a tradiţiei moderne, certifică actualitatea proiectului“. „Vom avea o deschidere sinoptică la tradiţia receptării textului sacru în tradiţia română, precum şi o întâlnire între teologi, istorici, filologi, filosofi“, a remarcat Mihail Neamţu, care consideră că, astfel, tradiţia poate fi văzută nu ca un lucru inert, ci ca una care se deschide şi care ne împrospătează. Mihail Neamţu a menţionat că îşi pune speranţa ca de acest proiect să se apropie şi alte personalităţi din domeniu, printre care şi Andrei Pleşu. „Cred că într-o bună zi nu se va vorbi doar de Biblia de la Bucureşti, ci şi de Biblia de la Iaşi“.