Întărire duhovnicească pe drumul anevoios al postirii

Denia Canonului cel Mare a fost săvârşită miercuri seara, la Catedrala patriarhală, de Preasfinţitul Varsanufie Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, înconjurat de un sobor de slujitori. În cadrul slujbei de seară a fost cântat integral canonul alcătuit de Sfântul Andrei Criteanul şi a fost citită viaţa Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, scrisă de Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului. La finalul Deniei, Preasfinţitul Părinte Varsanufie Prahoveanul a rostit un cuvânt de învăţătură. 

Slujba Deniei săvârşită miercuri, în săptămâna a V-a din Postul Mare, cuprinde rânduiala Utreniei zilei de joi în cadrul căreia au fost introduse Canonul cel Mare şi viaţa Sfintei Maria Egipteanca, împărţită în două sau stări. Biserica a rânduit ca această slujbă să fie specială atât prin lungimea ei, care trimite la o stare de pocăinţă permanentă, cât şi prin frumuseţea liturgică exprimată de bogăţia chipurilor biblice evocate, precum şi de cântarea „Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă!“, care se repetă după fiecare tropar. Canonul de pocăinţă prezintă în mod concentrat toată istoria Vechiului şi a Noului Testament, de la Adam până la Mântuitorul Hristos şi la predica Apostolilor, îndemnându-i pe credincioşi să imite faptele bune, evlavia, pocăinţa, milostenia, asceza şi rugăciunea drepţilor şi sfinţilor lui Dumnezeu şi să se ferească de faptele răutăţii, de uitare, nepăsare şi lenevire. De altfel, în sinaxarul de la Denia de miercuri seara ni se spune că acest canon, dacă este citit cu luare aminte, răbdare şi inimă zdrobită sau duh de pocăinţă, poate să înmoaie şi cea mai învârtoşată inimă şi să o deştepte spre săvârşirea binelui. În sinaxar ni se mai spune că Biserica a rânduit ca aceste două momente liturgice şi duhovniceşti, Canonul cel Mare şi viaţa Sfintei Maria Egipteanca, să fie pentru creştini o hrană duhovnicească de întărire şi încurajare, în apropiere de finalul Postului Mare, ca nu cumva să uite de nevoinţa şi grija pentru cele duhovniceşti şi să fie furaţi de grijile vieţii. 

Canonul ne arată cum trebuie să ne îndreptăm înaintea lui Dumnezeu

„Canonul Sfântului Andrei Criteanul este numit «cel Mare» datorită lungimii sale. Canoanele din rânduiala slujbelor bisericeşti au, de regulă, aproximativ 30 de tropare. Canonul Sfântului Andrei Criteanul are 250 de tropare în care, aşa cum am ascultat şi în seara aceasta, găsim pilde de virtute, de rugăciune, dar de asemenea găsim şi exemple ale unor oameni care au păcătuit înaintea lui Dumnezeu şi care s-au depărtat de păcatele pe care le-au săvârşit şi au primit îndreptarea pocăindu-se. Primele opt cântări ale canonului sunt pline de exemple ale Vechiului Testament: patriarhii Avraam şi Iacob, prorocii Moise, Ilie, Daniel, Isaia, Ieremia, fiecare cu pilda vieţii sale, fiecare cu un model de pocăinţă pe care trebuie să îl urmăm şi care ne arată cum trebuie să ne îndreptăm înaintea lui Dumnezeu“, a spus Preasfinţitul Varsanufie Prahoveanul în cuvântul de învăţătură. 

Înrudire duhovnicească între canon şi viaţa Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca

Canonul cel Mare şi viaţa Sfintei Maria Egipteanca au fost compuse de sfinţi care au trăit într-o perioadă istorică apropiată, secolele VII-VIII, dar care au beneficiat de tradiţia ascetică şi duhovnicească în care se nevoiau Părinţii din pustia Ierusalimului. „În cadrul acestui canon, în două stări, înainte şi după cântarea a treia, s-a citit viaţa Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca. Sfântul Andrei Criteanul era de loc din cetatea Damasc şi la 14 ani a mers la Ierusalim, unde a îmbrăcat chipul vieţuirii îngereşti, devenind monah. A fost trimis de patriarhul Ierusalimului ca reprezentant al său la Sinodul VI Ecumenic. La Constantinopol a dus cu el aceste cântări atât de frumoase care alcătuiesc canonul. Dar cam în aceeaşi perioadă când canonul începea să fie cunoscut, Patriarhul Sofronie al Ierusalimului a auzit de la monahi îmbunătăţiţi din pustia Iordanului povestea vieţii unei femei care fusese foarte păcătoasă, dar care, în urma unei pocăinţe puternice, ajunsese să meargă ca pe uscat peste apele Iordanului, iar trupul ei se ridica de la pământ în timpul rugăciunii. Impresionat de exemplul acesta de pocăinţă, a pus în scris viaţa Cuvioasei Maria Egipteanca spre folosul mohanilor şi al credincioşilor“, a arătat Preasfinţia Sa.

În această seară, la Catedrala patriarhală se va oficia Denia Acatistului Bunei Vestiri.