„Învățători ai credinței, pocăinței și misiunii Bisericii în lume”

Sfinții Apostoli Petru și Pavel au fost cinstiți joi, 29 iunie, cu fast liturgic, după rânduiala Bisericii noastre, și la Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” al Reședinței Patriarhale. Cu această ocazie, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un bogat cuvânt de învăță­tură, punctând că cei doi Sfinți Apostoli sunt în esență „învățători ai credinței, pocăinței și misiunii Bisericii în lume”.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a explicat că Sfinții Petru și Pavel, deși au fost doi oameni diferiți - unul pescar și celălalt învățător de Lege -, amândoi au fost chemați de Mântuitorul Iisus Hristos să-I slujească Lui în planul de mântuire a lumii.

„Mântuitorul are un mod neobișnuit de a-i prefera pe oameni. Sfântul Apostol Andrei este cel dintâi chemat. Fratele său, Petru, este cel dintâi în listele apostolilor, fiind și cel mai în vârstă dintre aceștia. Cel mai tânăr dintre apostoli, Sfântul Ioan Evanghelistul, este cel mai iubit de Iisus. Sfântul Apostol Pavel este chemat mai târziu la apostolie, după Înălțarea la cer a Mântuitorului, și a devenit cel mai harnic sau mai zelos dintre apostoli, cel care a lucrat cel mai mult pentru răspândirea Evangheliei. Vedem că Dumnezeu preferă într-un mod unic pe fiecare persoană și în același timp, în mod total, preferința Sa este punere într-o lucrare a celor pe care îi alege, nu pentru meritele lor, ci tocmai pentru că El îi preferă și îi cheamă la slujire. Aici remarcăm faptul că Sfântul Apostol Pavel este al 13-lea dintre apostoli și că Dumnezeu are o libertate de a depăși propriul plan și simbolismul numărului 12, care trimitea la  cele 12 seminții ale lui Israel. Dumnezeu are o gândire meta-matematică, tainică, mai presus de calculele omenești și de limitările simbolice. Prin aceasta vedem că Sfântul Apostol Pavel, dintr-un prigonitor, devine cel mai mare misio­nar al Bisericii”, a reliefat Preafericirea Sa.

Întâistătătorul Bisericii noastre a arătat apoi ce aveau în comun acești Sfinți Apostoli cinstiți împreună la finalul lunii iunie. „Sfinții Apostoli Petru și Pavel aveau în comun esențialul și plenitudinea, credința lor puternică în dumnezeirea lui Hristos și legătura lor vie cu Hristos Cel din ceruri prin rugăciune și ascultare smerită. Și Sfântul Apostol Petru, și Sfântul Apostol Pavel au mărturisit de mai multe ori dumnezeirea lui Iisus Hristos. Sfântul Petru spune: «Tu ești Hristosul, Fiul lui Dumnezeu Celui viu!» (Matei 16, 16), iar Sfântul Pavel a mărturisit că în Hristos «locuiește trupește toată plinătatea dumnezeirii» (Coloseni 2, 9), deoarece în Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu «S-a arătat în trup, S-a îndreptat în Duhul, a fost văzut de îngeri, a fost propovăduit între neamuri, a fost crezut în lume, S-a înălțat întru slavă» (1 Timotei 3, 16). Aceste mărturisiri puternice, directe și copleșitoare ale dumnezeirii lui Iisus Hristos sunt comune celor doi apostoli. Aici vedem că ei au simțit adevărul acesta ca pe o realitate întemeietoare a Bisericii. Hristos este Fiul Cel veșnic al lui Dumnezeu, Care S-a făcut Om pentru mântuirea oamenilor și a întemeiat Biserica tocmai ca lucrare de mântuire a tuturor popoarelor. Ambii apostoli au avut o puternică trăire sau experiență a pocăinței. Sfântul Petru s-a lepădat în fața unei slujnice de Hristos zicând că nu Îl cunoaște și apoi a plâns cu amar. S-a pocăit și Iisus l-a iertat și l-a restabilit în slujirea de apostol. Sfântul Apostol Pavel toată viața a regretat că a fost mai întâi persecutor sau prigonitor al Bisericii. Sfinții Apostoli Petru și Pavel aveau în comun dragostea lor puternică pentru Hristos și pentru Biserica Sa. Cei doi apostoli au în comun și martiriul sau mucenicia lor în Roma”, a explicat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

De asemenea, Patriarhul României a spus că cei doi Sfinți Apostoli au avut de înfruntat în Imperiul Roman o cultură politeistă, o religiozitate panteistă sau politeistă. „Și împăratul se considera zeu, și pentru că nu aduceau jertfe împăratului, creștinii erau persecutați. Nu aduceau jertfe nici zeilor păgâni și nici acestuia. Ei, însă, nu au confundat Imperiul Roman cu Împărăția cerurilor și nici nu au adus jertfe împăratului roman care se considera zeu, dar au respectat autoritatea politică administrativă și au cerut creștinilor să se roage pentru cei care conduc societatea, pentru ca să lucreze voia lui Dumnezeu în societate. Acești doi Sfinți Apostoli martiri sau mucenici sunt pentru noi dascăli ai pocăinței, ai iertării, ai unității Bisericii și ai sfințeniei vieții creștine. Ei ne învață să ne rugăm neîncetat, să săvârșim fapte bune izvorâte din iubire milostivă, să păstrăm unitatea Bisericii și să împlinim voia lui Dumnezeu în viața noastră”, a precizat Preafericirea Sa.

Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat cum sunt reprezentați cei doi Sfinți Apostoli în iconografia ortodoxă: „Sfântul Petru este reprezentat ca având două chei, ce înseamnă cheile de intrare în Împărăția cerurilor, și anume pocăința și iertarea păcatelor. Fără pocăință și fără iertarea păcatelor date de Hristos prin duhovnic nu există intrare în Împărăția cerurilor. Sfântul Apostol Pavel este zugrăvit în icoană ca purtând o sabie și aceasta înseamnă sabia Cuvântului, care desparte adevărul credinței de erezie, virtutea de păcat și sfințenia față de patimile egoiste. Acești Sfinți Apostoli sunt învățători ai mântuirii oamenilor”.

La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a adresat un cuvânt de felicitare pentru cei care poartă numele Sfinților Apostoli Petru și Pavel și derivate, urându-le sănătate, bucurie și mult ajutor de la Dumnezeu în păstrarea și promovarea credinței. Totodată, a amintit că Sfinții Apostoli Petru și Pavel sunt și ocrotitorii capelelor penitenciarelor, dar și ai multor bise­rici din țara noastră.