Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Știri IPS Andrei, la hramul Mănăstirii Sfinţii Români

IPS Andrei, la hramul Mănăstirii Sfinţii Români

Un articol de: Sabin Vodă - 07 Iunie 2010

Biserica i-a pomenit, ieri, 6 iunie, pe toţi sfinţii români, în duminica a doua după Rusalii. Înalt Preasfinţitul Andrei, Arhiepiscopul Alba Iuliei, a oficiat Sfânta Liturghie la hramul Mănăstirii de la Muncel, din judetul Alba.

Mănăstirea Sfinţii Români de la Muncel a luat fiinţă în anul 1922, cu binecuvântarea PS Nicolae Ivan, însă a fost închisă în perioada regimului comunist. A fost readusă la viaţă, în anul 1993, de către maica stareţă Filoteea, iar în prezent are 15 maici şi surori, duhovnic fiind părintele Irineu.

La hramul mănăstirii de la Muncel, IPS Andrei a fost însoţit de părintele arhim. Andrei Barbu, exarhul mănăstirilor.

Sărbătoarea Sfinţilor Români a fost instituită de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în anul 1992. Tot atunci a fost stabilită, ca dată pentru prăznuire, a doua duminică după Rusalii. Este ziua în care sunt cinstiţi sfinţii români cunoscuţi, consemnaţi în calendar şi cei necunoscuţi. În calendarul creştin s-a înscris, dintru început, numele unor daco-romani, care au mărturisit şi apărat dreapta-credinţă. Unii dintre ei au fost binecunoscuţi şi preţuiţi pentru viaţa lor desăvârşit creştină, fiind canonizaţi adesea de alte Biserici decât cea naţională şi de alte neamuri, ceea ce a demonstrat caracterul de universalitate al sfinţeniei. Din anii 1950-1965 s-au făcut primele canonizări în Biserica noastră, oficializându-se ceea ce s-a numit "canonizarea spontană, prin evlavia populară".