În seara zilei de marți, 24 februarie, la Catedrala Patriarhală din București au continuat rânduielile specifice începutului Postului Mare cu slujba Pavecerniței Mari. În cadrul ei, s‑a dat citire celei de‑a doua părți a Canonului de pocăință al Sfântului Ierarh Andrei Criteanul. Rânduiala a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop‑vicar patriarhal, înconjurat de un sobor de preoți și diaconi, slujitori ai lăcașului de închinare.
IPS Gherasim, la hramul Schitului Cozia Veche
Cu ocazia sărbătorii închinate Sfintei Preacuvioase Parascheva, în Duminica a XXI-a după Rusalii, a Sfinţilor Părinţi de la Sinodul VII Ecumenic, Înalt Preasfinţitul Părinte Gherasim, Arhiepiscopul Râmnicului, a oficiat Sfânta Liturghie împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi la biserica Schitului Cozia Veche, cu prilejul prăznuirii celui de-al doilea hram.
După citirea Sfintei Evanghelii, IPS Părinte a rostit un cuvânt de învăţătură referitor la praznicul Sfintei Parascheva. "Sfânta Parascheva din pruncie şi-a dedicat viaţa slujirii Mântuitorului Hristos, însă vedem în cuvintele Evangheliei că Dumnezeu îi primeşte şi pe cei care mai târziu Îl descoperă. Deci să fim încredinţaţi că nu va rămâne făgăduinţa Sa neîmplinită, că acei cărora li se iartă multe greşeli mult Îl vor iubi. Nu toţi sfinţii din fragedă vârstă şi-au închinat viaţa lui Dumnezeu. El are cu fiecare dintre noi o chemare diferită, dar modul în care ne găseşte ceasul sfârşitului nostru este esenţial. Să păstrăm candela credinţei aprinsă până la capăt!", a conchis Părintele Arhiepiscop. Cozia Veche sau "Schitul de piatră" este situată la un kilometru nord de Mănăstirea Cozia şi are hramurile "Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul" şi "Cuvioasa Parascheva". Se crede că ar fi ctitoria lui Radu, tatăl lui Mircea, la sfârşitul secolului al XIII-lea şi începutul secolului al XIV-lea. Documentar este atestată la 8 noiembrie 1601 şi 8 noiembrie 1602, când Teofana monahia, în actele de donaţie către Mănăstirea Cozia, menţionează doi nevoitori ai acestui schit. Ultima menţiune documentară despre viaţa acestui schit poartă data de 8 septembrie 1837. Începând cu anul 1995, biserica aflată în ruină a fost rezidită cu sprijinul financiar al familiei ing. Ion Mihăilă, la iniţiativa şi cu binecuvântarea IPS Gherasim, pe atunci episcop al Râmnicului.



.jpg)
