Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop‑vicar patriarhal, s‑a aflat duminică, 22 decembrie 2024, în mijlocul credincioșilor parohiei bucureștene Udricani, unde a săvârșit Sfânta Liturghie.
„Istoria și semnificația clopotului și a toacei în Biserica Ortodoxă”
Editura Cuvântul Vieții a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei a publicat, de curând, lucrarea „Istoria și semnificația clopotului și a toacei în Biserica Ortodoxă”, apărută sub semnătura pr. prof. dr. Daniel Benga de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din București. Volumul este un îndemn la descoperirea celor două instrumente care cheamă comunitatea ortodoxă la unitate.
Lucrarea se deschide cu un citat din cuvântul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel, rostit la 1 octombrie 2008 cu prilejul săvârșirii slujbei de sfințire a celor patru noi clopote ale Catedralei Patriarhale: „Clopotul nu este un simplu instrument muzical pentru a încânta urechea, ci este glasul Domnului, Care ne cheamă să lucrăm pentru slava Lui și pentru mântuirea noastră”.
Evenimentul înnoirii clopotelor Catedralei Patriarhale a stat la baza elaborării cărții, după cum ne‑a declarat autorul: „Această mică lucrare s‑a născut la îndemnul Preafericitului Părinte Patriarh Daniel în anul 2008, când am fost delegat să particip la slujba săvârșită la turnarea clopotelor Catedralei Patriarhale din București la Innsbruck, în Austria. În timpul acestui pelerinaj am descoperit un muzeu al clopotelor și o bibliotecă ce conține multe lucrări despre istoria clopotelor. Atunci mi‑am dat seama că este nevoie să scriem o astfel de lucrare pentru Biserica noastră și pentru credincioșii noștri. La întoarcere, Preafericitul Părinte Patriarh m‑a îndemnat să dezvoltăm ideile pe care le‑am găsit acolo într‑o lucrare despre istoria și semnificația clopotului, la care s‑au adăugat după aceea și istoria și semnificația toacei”.
Apărut într‑un format foarte practic, cu un aparat critic temeinic, volumul se dovedește a fi un instrument accesibil atât pentru informarea elementară a celor care doresc să descopere aceste două instrumente ale Bisericii Ortodoxe, cât și pentru cei care vor să aprofundeze acest subiect, trimiterile bibliografice la scrieri din literatura teologică românească și internațională fiind edificatoare.
Documentarea părintelui profesor Daniel Benga pornește de la istoria precreștină a clopotului, instrument muzical apărut în urmă cu peste 5.000 de ani, cu rol cultural, politic, social, religios, adaptat de creștinism scopurilor sale. Cel de‑al doilea capitol prezintă utilizarea clopotelor în scrierile Vechiului și Noului Testament. Adaptarea clopotelor și utilizarea toacei în creștinism fac obiectul celui de‑al treilea capitol - cel mai întins al lucrării -, prezentând aceste instrumente în primele veacuri creștine, specificul local oriental al toacei, tranziția clopotelor din Apus înspre Răsăritul ortodox, introducerea lor în Țările Române, utilizarea pe timp de pace și de război, precum și dezvoltarea arhitecturii bisericești prin apariția clopotnițelor. Capitolul al patrulea descrie semnificația clopotelor și a toacei în viața Bisericii prin scurte explicații ale slujbei rânduite la sfințirea clopotului, simbolistica actului baterii toacei și prezentarea acestor instrumente drept „teologi ai Bisericii”. Volumul se încheie cu un istoric al clopotelor Catedralei Patriarhale din București și o meditație cu titlul „Clopotele și «Trâmbițele împărăției»”.
În relația dintre clopot și toacă se exprimă o întreagă teologie și întreaga viață a Bisericii este cuprinsă în raportul dintre cele două, ne‑a mai spus pr. prof. dr. Daniel Benga: „Atunci când bate clopotul avem de‑a face cu victorie, biruință și bucurie, iar atunci când bate toaca avem de‑a face cu austeritate și asceză. De aceea, modul în care tipicul bisericesc rânduiește să se bată toaca și clopotul ne arată o adevărată teologie pentru că, spre exemplu, prevede ca întotdeauna să se bată toaca înaintea clopotului. Cu alte cuvinte, asceza, rugăciunea și austeritatea stau înaintea bucuriei și a biruinței. Sau, altfel spus, bătând înainte toaca și după aceea clopotul, noi arătăm de fapt istoria Învierii, în sensul că mai întâi trecem pe la Golgota, pentru ca abia apoi să putem avea parte de lumina Învierii. Această semnificație profundă este cuprinsă în această carte, care încearcă se descrie modul în care clopotele ne însoțesc de când ne naștem și până murim, participând la viață în totalitatea ei, adunând Biserica pentru rugăciune, înlăturând duhurile necurate și lenevia din sufletele noastre, făcându‑ne să auzim glasul lui Dumnezeu atunci când ne strigă, plângându‑i pe morți, alungând fulgerele și ceața cea aducătoare de pierzanie și, cu alte cuvinte, protejându‑ne de tot răul care se întâmplă în jurul nostru”.
„Istoria și semnificația clopotului și a toacei în Biserica Ortodoxă” este cel de‑al patrulea volum al colecției „Păstorul cel Bun” a Editurii „Cuvântul Vieții” a Mitropoliei Munteniei și Dobrogei și poate fi achiziționat de la pangarele bisericilor şi din librăriile şi magazinele de cărţi şi obiecte bisericeşti ale Serviciului colportaj al Arhiepiscopiei Bucureştilor.