Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Știri Istorica biserică din Perşani, refăcută din temelie

Istorica biserică din Perşani, refăcută din temelie

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Știri
Un articol de: Ștefan Mărculeţ - 03 Septembrie 2013

Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“ din Perşani, judeţul Braşov, face parte din salba lăcaşurilor de cult istorice din Ţara Făgăraşului şi mărturiseşte despre hărnicia şi statornicia în credinţă a credincioşilor din această parte a Transilvaniei. Lăcaşul de cult a fost restaurat complet în ultimii ani şi a redevenit o biserică de referinţă pentru comunităţile braşovene.

Perşaniul este cunoscut românilor pentru renumitele băi termale din localitate. Situată între Codlea şi Făgăraş, pe râul cu acelaşi nume şi ocrotită de munţii omonimi, localitatea Perşani atrage anual mii de turişti prin staţiunea balneoclimaterică, unde oamenii se pot bucura de beneficiile apelor minerale clorurate, bicarbonate, sodice şi calcice, dar şi de nămolul sapropelic. Aşezarea la 400 de metri altitudine a determinat existenţa unui climat de depresiune intramontană, care face din Perşani un loc excelent pentru vacanţe şi tratamente în natură.

Pe lângă această staţiune sezonieră, turiştii vor găsi aici şi alte lucruri de vizitat. Fosta mănăstire rupestră de la Pleşiu, părăsită în secolul al XVIII-lea, este o destinaţie ce nu trebuie ocolită. La fel, ceva mai departe, peştera de la Mereşti, din Munţii Perşani, este un loc ce trebuie vizitat. 

Astăzi ne vom opri, însă, într-un loc deosebit chiar din localitatea Perşani. Biserica „Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavriil“ este mai mult decât un obiectiv turistic, de care să ne bucurăm în treacăt. Lăcaşul de cult este simbolul comunităţii de aici, aşa cum ar trebui să fie orice biserică din satele româneşti. Purtând povara grea a secolelor scurse de la zidire, biserica din Perşani a renăscut în ultimii ani, prin eforturile deosebite ale comunităţii şi ale oamenilor binevoitori şi cinstitori de cele sfinte. Intrând în această biserică, facem cunoştinţă cu istoria unei comunităţi, cu oamenii care au trăit pe acest tărâm şi au lăsat în urma lor un lăcaş unic în Ţara Făgăraşului.

Zidită la 1704

Biserica din Perşani impresionează de la prima vedere. Stilul arhitectural, de sorginte brâncovenească, ne duce cu gândul la timpuri medievale, în care asemenea zidiri se făceau cu multă acrivie şi dragoste faţă de cele sfinte. De altfel, influenţa brâncovenească se simte în multe dintre lăcaşurile de cult din Ţara Făgăraşului, iar Perşaniul, situat la graniţa cu Ţara Bârsei, deschide aceste meleaguri deosebite. Prea multe date istorice despre începuturile acestei biserici nu s-au păstrat. Se ştie că zidirea a început în jurul anului 1704, prin truda credincioşilor de atunci. Materia primă a fost piatra din cariera situată în apropiere de localitate. Nu este greu să ne dăm seama că jertfa credincioşilor din Perşani nu a fost deloc neînsemnată. De-a lungul anilor, biserica a fost mereu în atenţia lor şi a fost supusă lucrărilor de renovare. Cele mai ample lucrări de acest fel sunt şi cele mai recente.

Renovată integral

Trecerea anilor a însemnat şi deteriorarea structurii, iar acest lucru a determinat începerea reabilitării acestui monument istoric. Prin multe eforturi, comunitatea actuală, păstorită de preotul Dorin Ioan Cristea, a reuşit să readucă frumuseţea de altădată a bisericii. Astfel, în perioada 2007-2013, s-a schimbat acoperişul în totalitate, s-au refăcut tencuielile, s-a înlocuit la interior podeaua, catapeteasma, ferestrele şi stranele. Cununa lucrărilor a fost pictura deosebită, în tehnica fresco, realizată în perioada 2009-2012, de Gabriela şi Sabin Drinceanu din Iaşi.

„Am reuşit să refacem din temelie biserica noastră. Din ea au rămas doar zidurile exterioare în timpul lucrărilor. Ne-a ajutat Bunul Dumnezeu s-o împodobim prin jertfa credincioşilor şi a celor care au fost aproape de noi şi cu cele necesare pentru săvârşirea sfintelor slujbe, cu toate obiectele de cult folosite la slujirea lui Dumnezeu. Pictura interioară s-a desăvârşit anul trecut“, ne-a explicat parohul Dorin Ioan Cristea.

Târnosirea lăcaşului de cult a avut loc în acest an pe 12 mai, chiar în Duminica Tomii. Slujba religioasă a fost oficiată de Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, iar momentul de sărbătoare a adunat sute de credincioşi din Perşani, fii ai satului şi oaspeţi de seamă. Sfinţirea bisericii a încununat eforturile depuse în aceşti ani de comunitatea locală. 

„Au fost ani cu bucurii şi cu încercări, cu greutăţi dar şi cu realizări. Dumnezeu a privit spre lucrările noastre, prin oamenii care ne-au fost alături. Sunt oameni responsabili faţă de biserica din această localitate, oameni care preţuiesc Biserica şi se îngrijesc de bunurile ei“, ne-a mai spus parohul. Veşmintele tradiţionale specifice zonei au fost îmbrăcate cu multă evlavie de credincioşii din Perşani. De altfel, aşa cum este obiceiul în satele ardelene şi nu numai, în fiecare duminică şi sărbătoare, o bună parte din credincioşi îmbracă aceste haine. Prezenţa numeroasă a credincioşilor şi atmosfera duhovnicească au arătat nerăbdarea acestora de a avea la ei în sat o asemenea sărbătoare, prin care truda lor să fie nu doar sfinţită, ci şi răsplătită aşa cum se cuvine. „Jertfa personală a fost pe măsura acestor lucrări şi trebuie să mulţumim tuturor pentru această împlinire“, ne-a mai spus părintele Cristea.