„Iubirea este cea care dă sensul Vieţii depline“

Credinţa este uşa prin Taine spre raiul vieţuirii cu Dumnezeu, iar dragostea este interiorul acestui rai, spunea părintele Dumitru Stăniloae. În edificarea noastră spirituală sau în drumul nostru spre Viaţa deplină, spre rai, piedici par a fi multe. Unde ne aflăm, care sunt aceste obstacole, ce jaloane ne creionează traiectoria? Unde vom găsi înţelepciunea şi discernământul care să paveze drumul nostru spre Viaţa deplină? Care sunt condiţiile în care trăim? Ceea ce ne face să ne simţim bine ne şi foloseşte? O analiză profundă a acestor probleme a fost conturată de diac. dr. Sorin Mihalache, lector universitar la Facultatea de Teologie „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi, invitatul tinerilor ASCOR şi ATOR la ultima conferinţă din acest post, intitulată „De la cunoaştere la Viaţa deplină. Despre drumul edificării spirituale prin labirintul întortocheat al lumii de azi“. Evenimentul a avut loc în Aula Magna a Universităţii „Petre Andrei“ din Iaşi, joi, 3 aprilie 2014.

Fără o radiografie temeinică a societăţii contemporane, nu putem reflecta modul în care plecăm la drum de la cunoaştere la Viaţa deplină din această lume. De aceea, în debutul expunerii sale, diac. dr. Sorin Mihalache a evidenţiat trăsăturile acesteia şi schimbările profunde ale vieţii, schimbări  care sunt multiple, adânci, diverse şi afectează toate planurile, chiar şi interioritatea noastră.

Lungile procese deliberative din fiecare zi ne împiedică starea interioară de bine

„Trăim într-o societate care ne suprasolicită senzorial. Astăzi există vaste spaţii care ne invită să explorăm cu simţurile foarte multe realităţi, şi acest lucru nu este doar o evidenţă, ci produce foarte multe schimbări în psihismul nostru“, consideră invitatul. 

Lungile procese deliberative din fiecare zi ne împiedică starea interioară de bine. Când avem foarte multe oferte şi când ne-am ataşat foarte mult de lucruri, avem nevoie de timp şi energie să deliberăm între ele. Potrivit unor experimente, două treimi din oameni preferă să ducă povara deliberării şi să se bucure mai puţin decât să aibă parte de o realitate în care au mai puţine opţiuni, dar în care s-ar bucura mai consistent. În plus, suntem cuprinşi în date şi informaţii ca într-o ceaţă densă  („Data Smog“), iar acest fapt creează un context foarte nociv pentru viaţa noastră interioară şi pentru orice strădanie de a instaura în noi un anumit univers care să fie ziditor. 

Ce investiţii putem face de-a lungul vieţii?

Potrivit diac. dr. Sorin Mihalache, toate aceste lucruri au fost luate în atenţie şi studiate serios în ultimii 15 ani de un domeniu nou care se numeşte neuroştiinţă - un fel de explorare de laborator asupra neuropsihismului omenesc. Aceasta produce rezultate excepţionale despre felul în care se desfăşoară viaţa noastră interioară la nivelul psihismului. Cu aparate specifice s-a putut investiga şi vizualiza în timp real ce se întâmplă în creier, în anumite arii cerebrale, atunci când există o activitate: o emoţie, un anumit complex cognitiv, o reţea de gânduri sau un anumit comportament. Rezultatele avertizează că diversificarea ofertelor, multiplicarea dorinţelor şi ataşamentul pentru lucruri diminuează fericirea şi capacitatea noastră de a ne simţi mulţumiţi. Suprastimularea senzorială şi „Data Smog“ scad dispoziţia noastră de a contempla, dar şi capacitatea de introspecţie.

Părintele diacon Sorin Mihalache afirmă că literatura patristică ne pune înainte trei mari duşmani ai vieţii noastre: plăcerea, averea şi puterea. Sunt oameni care se califică la prima, preferând să trăiască viaţa aceasta în plăcere. Este rolul pe care şi-l asumă consumatorul, care-şi trage toată bucuria acestei vieţi din simţuri. Poate să călătorească, să guste, să compare, să vadă profiluri arhitecturale, să-şi asigure diversitatea acestei vieţi din diversitatea locurilor pe care le vizitează ca turist. Poate să-şi lărgească spiritul cu o diversitate culinară extraordinară, încercând bucătării peste bucătării, care mai de care mai rafinate, şi diversitatea vieţii să fie asigurată de această masă de experienţe senzoriale pe care să le poată organiza. Sunt tratate întregi de filosofia gustului, de filosofia erotismului, de filosofii culturale.

Un om care se leagă foarte mult de lucruri sărăceşte în adâncimile lui

Sfântul Maxim Mărturisitorul avea o cheie interpretativă pentru felul acesta de a trăi, calificând acest gen de existenţă al omului trupesc: „Cine se hrăneşte cu simţurile trupului din lume se va hrăni sufleteşte din simţuri şi mental din acest suflet robit de simţuri“. Fericitul Augustin descria acest fapt: dacă nu ne străduim să devenim duhovniceşti până şi în trupul nostru, vom deveni trupeşti până şi în cugetul nostru.

Există totuşi persoane care depăşesc această existenţă, dar care vor avea de luptat cu următoarea redută: averea. Aceasta este o ispită mai „nobilă“ pentru că este destinată persoanelor care au o oarecare distanţă faţă de lucrurile sensibile şi o profunzime a spiritului.

„Foarte multe forme de avere stau să ne ispitească astăzi. Există o avere care poate fi văzută, monetarizată, uşor de transformat în finanţe, sau poate fi o avere de tip intelectual, când avem o operă care ne aparţine şi ţinem foarte mult la ea (în cazul artiştilor, de exemplu). Ne legăm sufletul de obiecte care sunt valoroase şi depunem un efort semnificativ să le protejăm“, subliniază diac. dr. Sorin Mihalache.

Potrivit Sfinţilor Părinţi, atunci când un om se ataşează foarte mult de lucruri, sărăceşte în adâncimile lui. Numai însoţirea de către o altă persoană îi asigură  lui adâncimea spiritului. Există totuşi şi putinţa de a depăşi averea prin anumite experienţe ale vieţii - pierd ce aveam mai scump într-un accident, îmi arde casa etc. Atunci ne dăm seama de perisabilitatea ei.

Provocarea cea mai mare este să ne mutăm atenţia de la darurile noastre la cele ale aproapelui

Războiul nu s-a terminat încă. Ispita puterii este mai rafinată decât cele două şi prinde în ea spirite mai erudite, care au o adâncime şi mai mare. Puterea are foarte multe forme. Poate fi putere de tip politic sau social, notorietate, care vine din spaţiul public, dar poate să stea şi în ceea ce noi considerăm a fi o competenţă. Informaţia, ştiinţa, capabilităţile corporale - pentru cineva care este coregraf, vocea - pentru cineva care este actor, chipul - pentru cineva care este fotomodel, tot ceea ce instituie o relaţie de superioritate între cel dăruit şi cel care nu e dăruit e pasibil să fie interpretat ca putere.

„Dacă trecem peste ştiinţa pe care o avem şi ne comportăm firesc cu cineva care nu ştie, sau care nu-i la fel de frumos, sau care nu are notorietatea pe care o avem noi, câştigăm foarte mult pentru că vom reuşi să ne bucurăm de oameni care n-au ştiinţa, frumuseţea  sau notorietatea noastră, dar au alte daruri pe care noi nu le putem vedea pentru că suntem foarte conştienţi de cele pe care le avem noi înşine. Tot ceea ce ţinem la mare preţ în sufletul nostru este o piedică în a iubi şi a aprecia pe fraţii noştri care nu au acel lucru. Provocarea cea mai mare este să trecem peste darurile acestea“, îndeamnă diac. dr. Sorin Mihalache.

La polul opus este tentaţia bună de a fi atraşi, îmboldiţi interior pentru cunoaştere, pentru virtuţi, pentru înţelepciune sau edificare spirituală. Acestea sunt celelalte proiecte în care am putea investi timpul vieţii noastre.

„Ţinta vieţii nu este să facem, ci să contemplăm“

Sfântul Grigorie Palama scrie că există trei tipuri de cunoaştere sau vedere a realităţii: vederea sensibilă, vederea inteligibilă şi vederea prin credinţă. Dacă în primele două suntem pe terenul filosofiei, prin a treia păşim pe terenul credinţei. Credinţa este singura care poate să facă legătura de la malul cunoaşterii la malul Vieţii depline. Credinţa este uşa prin Taine spre raiul vieţuirii cu Dumnezeu, iar dragostea este interiorul acestui rai, cum spunea părintele Stăniloae. Ţinta vieţii nu este să facem, ci să contemplăm. Munca este pregătirea pentru aceasta. Omul s-a născut în lume ca să se mire, să se uimească. Şi uimindu-se, să dea slavă lui Dumnezeu pentru toate minunăţiile ce-l înconjoară.

„Ceea ce avem, avem prin credinţă, ceea ce suntem, suntem prin iubire, cum spunea un coleg de la facultate. Credinţa este începutul acestui drum, ne ajută să trecem până pe malul celălalt, al Vieţii depline, dar nu suntem prin credinţă, ci suntem prin iubire. Iubirea este cea care angajează toate facultăţile cunoaşterii şi vieţii noastre şi dă sensul acesta al Vieţii depline“, a concluzionat diac. dr. Sorin Mihalache.