Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×
Acasa Actualitate religioasă Știri Iubirea milostivă, criteriul Judecăţii de apoi

Iubirea milostivă, criteriul Judecăţii de apoi

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Știri
Un articol de: Marius Nedelcu - 23 Feb, 2014

„Criteriul judecăţii din urmă este iubirea milostivă“, a spus Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în cuvântul de învăţătură rostit la finalul Sfintei Liturghii, în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul“ din Reşedinţa patriarhală, în duminica a treia a Triodului.

În Biserica Ortodoxă s-a citit duminică, 23 februarie, Evanghelia Înfricoşătoarei Judecăţi (Matei 25, 31-46). Această Evanghelie ne vorbeşte despre un eveniment care nu s-a întâmplat, ci este aşteptat cu înfrigurare de omenirea întreagă, să se petreacă la finalul istoriei. „Judecata finală sau de apoi, adică de la sfârşitul istoriei, este o judecată completă şi definitivă. Este înfricoşătoare prin contextul ei, prin forma ei şi prin conţinutul ei. Este înfricoşătoare pentru că va avea loc după ce soarele se va întuneca şi luna nu îşi va mai da lumina ei, iar stelele din cer vor cădea şi puterile cerului se vor zgudui. Este înfricoşătoare pentru că vine îndată după prăbuşirea universului actual, dar şi prin solemnitatea ei, deoarece Hristos vine cu slavă şi putere multă, înconjurat de sfinţii îngeri. Venirea aceasta cu slavă şi cu putere multă contrastează cu prima Lui venire smerită, când S-a născut ca prunc în peştera Betleemului. Este solemnă şi prin faptul că nu este judecată o persoană sau mai multe persoane din acelaşi timp, ci tot neamul omenesc de la începuturi până la sfârşit. Toate popoarele, toate etniile, toate generaţiile, deodată sunt judecate. Iar criteriul judecăţii din urmă este iubirea milostivă“, a spus Patriarhul României.

Judecătorul Hristos va răsturna prin criteriul judecăţii orice îndreptăţire omenească şi îi va descoperi pe oameni aşa cum sunt în inimile lor, iubitori şi milostivi sau împietriţi şi răi. „Vedem că această judecată înfricoşătoare prin contextul ei şi prin solemnitatea ei devine ceva înfricoşător şi în ceea ce priveşte conţinutul ei. Oamenilor li se descoperă ceva neaşteptat. Că Domnul slavei, Hristos, Fiul cel veşnic al lui Dumnezeu, deşi se află acum în ceruri, este tainic prezent în fiecare om care suferă. Este prezent în omul sărac, flămând, bolnav, întemniţat, străin, în cel lipsit de haine şi de hrană. Acolo unde natura umană este umilită, acolo este prezent în mod tainic Domnul slavei. Şi înfricoşătoare este judecata pentru că nimeni dintre pământeni nu se aşteaptă ca în cei mai umiliţi oameni să fie tainic prezent Domnul slavei“, a arătat Preafericirea Sa.

Omul este chemat nu numai la nivelul în care să nu mai facă răul, ci este chemat să facă pe cât este posibil binele, să fie milostiv, sensibil şi solidar. „Judecata finală este înfricoşătoare şi prin faptul că oamenii descoperă că nu sunt judecaţi numai pentru faptele rele săvârşite în lume, ci şi pentru binele pe care puteau să-l fi făcut, dar nu l-au săvârşit. Această neaşteptată surpriză a judecăţii o face înfricoşătoare deoarece nimeni nu poate să spună că a făcut tot binele pe care ar fi putut să îl facă. Este judecată nu numai fapta cea rea, ci şi faptele bune omise. Sfântul Ioan Gură de Aur spune că Dumnezeu nu te judecă pentru că eşti păcătos, ci pentru că nu te-ai pocăit de păcate şi judecă mai ales neomenia ta, că nu ai fost uman, nu ai fost omenos, nu ai folosit milostenia ca posibilitate de a şterge mulţime de păcate. Deci judecata aceasta nu admite neutralitatea sau indiferenţa faţă de suferinţa semenilor. Eşti milostiv, devii mântuit. Nu eşti milostiv, nu te mântuieşti“, a explicat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.