Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop‑vicar patriarhal, s‑a aflat duminică, 22 decembrie 2024, în mijlocul credincioșilor parohiei bucureștene Udricani, unde a săvârșit Sfânta Liturghie.
„Iubirea milostivă este criteriul ultim al Judecăţii universale“
În Biserica Ortodoxă s-a sărbătorit ieri Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi. La Catedrala Patriarhală din Bucureşti, Sfânta Liturghie a fost săvârşită de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, împreună cu Preasfinţitul Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, şi Preasfinţitul Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, înconjuraţi de un sobor de slujitori.
Duminica Înfricoşătoarei Judecăţi este penultima sărbătoare care precedă şi pregăteşte Postul Mare, care va începe peste 8 zile. Potrivit tradiţiei ortodoxe, ieri s-a lăsat sec de carne, iar credincioşilor li s-a pus înainte grija pentru cultivarea faptelor dreptăţii: milostenia, iubirea de semeni şi smerenia. După citirea Evangheliei de la Matei 25, 31-46, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat în cuvântul de învăţătură rostit la Catedrala Patriarhală, în cadrul Sfintei Liturghii, legătura dintre libertate oamenilor şi porunca iubirii semenilor. Preafericirea Sa a spus că Judecata universală este învăluită în taină şi neprevăzută pentru că descoperă omului adevăruri fundamentale ale vieţii lui.
„Neprevăzut este faptul că oamenii vor fi judecaţi nu numai pentru faptele rele, ci şi pentru binele pe care puteau să-l facă dar nu l-au făcut. Judecata universală este înfricoşătoare şi pentru că ea descoperă contrastul dintre smerenia lui Hristos, Dumnezeu-Omul prezent în istorie, Care repectă libertatea omului, şi slava dreptăţii Sale de la sfârşitul istoriei, când evaluează responsabilitatea omului. În general, noi suntem obişnuiţi să spunem că Dumnezeu este bun, îndelung răbdător, mult milostiv şi smerit. Într-adevăr, iubirea Lui smerită şi milostivă s-a arătat în toată viaţa Mântuitorului Iisus Hristos şi mai ales în moartea Sa pe cruce şi îngroparea Lui“, a spus Preafericirea Sa. Smerenia Mântuitorului este o formă de a respecta şi a conserva libertatea omului. „În Evanghelia Duminicii Înfricoşătoarei Judecăţi vedem că la sfârşitul veacurilor, la a doua Sa venire, Mântuitorul Iisus Hristos Se va arăta cu putere şi cu slavă multă. Până atunci, El, smerit, tăcut şi nevăzut, respectă libertatea omului de a-L iubi sau de a nu-L iubi, precum şi de a iubi şi nu iubi pe semenii săi. Dar în ziua Judecăţii lumii, Dreptul Judecător, Iisus Hristos, va arăta şi El libertatea Lui unită cu slava dumnezeirii, libertatea de a evalua cu dreptate libertatea şi faptele oamenilor în relaţia cu semenii lor“, a explicat Patriarhul nostru.
Un alt adevăr „înfricoşător“ al Judecăţii finale este, după cum arătat Prefericitul Părinte Patriarh Daniel, solidarizarea şi identificarea lui Hristos cu oamenii suferinţi, smeriţi şi marginalizaţi social. „Sfântul Maxim Mărturisitorul în secolul al VII-lea a spus, înaintea lui Pascal, că Hristos Domnul suferă până la sfârşitul veacurilor potrivit suferinţelor fiecăruia dintre oameni, pentru că Învierea Sa din morţi integrează Taina Crucii Lui, iar slava lui din ceruri nu desfiinţează smerenia Lui ca prezenţă tainică în sufletul oamenilor care trăiesc pe pământ în suferinţă şi au nevoie de grijă frăţească. Marea descoperire a Judecăţii universale va fi deci identificarea lui Hristos Cel slăvit cu Hristos Cel smerit, pentru a ne ajuta să unim libertatea cu responsabilitatea în iubirea milostivă faţă de oamenii aflaţi în nevoie“, a spus PF Părinte Patriarh Daniel. Deşi este înfricoşătoare, Judecata universală nu este imposibilă, pentru că omul este chemat la săvârşirea unor fapte care nu îi solicită eforturi supraomeneşti. „Sfântul Ioan Gură de Aur ne învaţă că Hristos nu a spus: «Am fost bolnav şi nu M-aţi vindecat, sau am fost în temniţă şi nu M-aţi eliberat», ci «am fost bolnav şi în temniţă şi nu M-aţi cercetat». Adică Dumnezeu nu ne cere să facem ceva care întrece puterile noastre, nu să vindecăm pe cel bolnav, ci să-l cercetăm, să fim alături de el în singurătatea şi suferinţa lui, chiar dacă nu putem schimba imediat situaţia în care se află. Această atitudine de iubire milostivă trebuie să fie şi faţă de cel străin şi faţă de cel întemniţat. Din Evanghelia se vede că iubirea milostivă este criteriul ultim al Judecăţii universale“, a explicat Patriarhul României.