„Iubirea smerită față de semeni sau slujirea lor constituie calea care duce la mântuire”

„Evanghelia acestei duminici ne spune în esență că dorința egoistă de întâietate și stăpânire se vindecă prin slujire smerită”, a spus Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în cuvântul de învățătură rostit duminică, 6 aprilie, în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Reședința Patriarhală. La final, Preafericirea Sa a vorbit despre viața, pocăința și virtuțile Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca. 

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat că Evanghelia duminicală rânduită ne arată trei mari învățături duhovnicești: „În primul rând, ne arată că Domnul Iisus Hristos prevestește ucenicilor Săi Pătimirile, moartea și Învierea Sa, arătând astfel că prin suferința Crucii Sale se va pregăti slava Învierii Sale. În al doilea rând, Domnul Iisus Hristos îi învață pe ucenicii Săi că adevărata onoare nu se obține prin stăpânire asupra oamenilor, ci prin slujirea tuturor. În al treilea rând, Evanghelia ne arată că Iisus Hristos a venit în lume ca să slujească oamenilor cu iubire jertfelnică până la moartea pe Cruce”. 

În continuare, Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat că onoarea de a sta de-a dreapta și de-a stânga Mântuitorului Iisus Hristos nu se oferă unor oameni ambițioși și mândri, ci Însuși Dumnezeu va stabili cui i se va da această onoare. „Domnul Iisus le spune celor doi uce­nici ai Săi că onoarea de a sta cineva de-a dreapta și de-a stânga Sa nu este un drept al cuiva, care se consideră pe sine însuși vrednic de această onoare, ci este un dar al lui Dumnezeu pentru cei pe care El îi consideră vrednici. Dumnezeu nu oferă favoruri celor am­bi­țioși și trufași, ci dăruiește har celor smeriți și ostenitori, întrucât sunt slujitori ai voii Lui”, a reliefat Preafericirea Sa.

Întâietatea sau conducerea altora ca slujire smerită în folosul tuturor

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a precizat apoi că în această Evanghelie avem o concentrată expunere a unor stări sufletești diferite și, în același timp, a lucrării Mântuitorului Iisus Hristos ca vindecător de patimi: „Evanghelia ne mai arată că ceilalți ucenici s-au mâniat văzând că frații Iacov și Ioan caută onoare sau întâietate pentru a fi deasupra celorlalți. Mânia celorlalți ucenici este amestecată cu invidie. Aceștia s-au mâniat pentru că au devenit invidioși. Vedem aici cum unii lipsiți de smerenie și dornici de slava lumească produc altora invidie și mânie. Însă Domnul Iisus Hristos, fiind Duhovnicul de­săvârșit, cunoscătorul de suflete și vindecătorul de patimi egoiste, i-a chemat la El pe toți ucenicii și le-a spus că în gândirea lumească întâietatea sau onoarea este înțeleasă ca stăpânire sau dominație egoistă asupra oamenilor, iar ucenicii trebuie să înțeleagă întâietatea sau conducerea altora ca fiind slujire smerită în folosul tuturor. Prin aceasta, Domnul Iisus Hristos răstoarnă logica lumească și-i vindecă de mândrie pe frații Iacov și Ioan, iar pe ceilalți ucenici îi vindecă de invidie și de mânie”.

Patriarhul României a mai subliniat că din Evanghelia rânduită învățăm că și noi, ca odinioară ucenicii Domnului, putem fi ispitiți de patima mândriei sau a slavei lumești: „Această dorință egoistă, narcisistă sau pătimașă de întâietate a unora trezește în alții invidie și mânie. Astfel slăbește armonia sau pacea între oameni și se pierde bucuria comuniunii frățești adevărate. Însă Domnul Iisus Hristos ne învață că iubirea smerită față de semeni sau slujirea lor constituie calea care duce la mântuire, adică la unirea omului cu Dumnezeu Cel Veșnic viu și la bucuria armoniei din comunitatea umană. Prin urmare, adevărata onoare sau demnitate provine din calitatea cuiva de slujitor smerit și ajutător milostiv al semenilor săi, indiferent de mărimea rangului pe care îl are în comunitate sau în societate. Evanghelia de astăzi ne cheamă să trăim în duhul lui Hristos, nu în duhul lumesc”.

Harul lui Dumnezeu îl schimbă pe omul păcătos care se pocăiește 

La final, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a vorbit despre viața Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca, explicând că, după o perioadă de 47 de ani de nevoință și pocăință, a ajuns la o înaltă stare de sfințenie. „Sfânta Cuvioasă Maria Egipteanca arată cât de minunat poate lucra harul lui Dumnezeu în omul care se pocăiește. Pomenirea ei se face în Duminica a 5-a din Postul Sfintelor Paști începând cu secolul al 11-lea, însă cinstirea ei este atestată deja înainte de publicarea vieții ei, scrisă de Sfântul Sofronie, Patriarhul Ierusalimului. Din scrierea aleasă a Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca se vede că atât de mult schimbă harul lui Dumnezeu pe omul păcătos care se pocăiește cu adevărat, încât îl poate face părtaș al slavei Împărăției cerurilor, pe care o pregustă sfinții încă din lumea aceasta. De aceea, pilda vieții de pocăință și sfințenie a Sfintei Cuvioase Maria Egipteanca este o întărire spirituală și o speranță pentru toți oamenii păcătoși care doresc să se mântuiască, să-și schimbe și să-și sfințească viața, oricât de păcătoși ar fi ei la un moment dat”, a explicat Întâistătătorul Bisericii noastre.