Iubirea tatălui pentru fiul cel risipitor

În Duminica a 34-a după Rusalii, care a fost şi a doua duminică a Triodului, credincioşii au primit îndemnul de a se apropia de perioada Postului Mare şi a Învierii Mântuitorului Iisus Hristos, prin pocăinţă şi spovedanie, pentru că Dumnezeu doreşte să acorde iertarea tuturor fiilor săi, pe care îi aşteaptă cu braţele deschise la El, asemenea tatălui din pilda fiului risipitor.

Comunitatea de la Mândra, judeţul Sibiu, a avut parte de o zi însemnată în Duminica Întoarcerii Fiului Risipitor, când Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, a venit în parohia sibiană pentru a binecuvânta lucrările de renovare efectuate la Biserica „Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul“. În ultima perioadă, prin grija preotul paroh Nicolae Cazacu şi prin eforturile credincioşilor şi a donatorilor, biserica a fost reparată la exterior, prin schimbarea acoperişului şi a tencuielilor, iar la interior s-au înlocuit duşumelele, uşa de la intrare şi o parte din mobilier. Biserica din Mândra, zidită în perioada 1928-1930, este acum pregătită pentru o lucrare măreaţă, prin care va deveni o podoabă a lăcaşurilor de cult din zonă. Biserica va fi pictată pentru prima dată după erminia bizantină. În trecut, lăcaşul de cult a fost împodobit cu mai multe scene pictate, care vor fi înlocuite în viitorul apropiat cu o pictură interioară, realizată după canoanele erminiei bizantine.

La slujba de binecuvântare din Duminica Fiului risipitor au participat mulţimi de credincioşi din Mândra, dar şi fii ai satului. În soborul de preoţi s-au aflat: Protopopul de Sălişte, Ioan Ciocan, şi slujitori ai sfintelor altare din din Sibiu şi din satele învecinate. IPS Mitropolit Laurenţiu a stropit cu apă sfinţită lăcaşul de cult la exterior şi la interior şi a binecuvântat eforturile parohiei pentru a renova biserica. După slujba de sfinţire a urmat Sfânta Liturghie arhierească. Răspunsurile liturgice au fost date de un grup de studenţi de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Sfântul Andrei Şaguna“ din Sibiu.

La finalul Sfintei Liturghii, parohul Nicolae Cazacu a fost hirotesit iconom, ca semn de mulţumire şi de apreciere pentru activitatea pastoral-misionară şi administrativă de la Mândra.

În cuvântul de învăţătură, IPS Mitropolit Laurenţiu a explicat pe larg Evanghelia citită la Sfânta Liturghie din Duminica întoarcerii Fiului risipitor. Ca şi celelalte duminici dinaintea Postului Mare, a subliniat ierarhul, această etapă din pregătirea noastră duhovnicească pentru intrarea în perioada premergătoare Învierii Domnului ne cheamă la o pocăinţă profundă.

„Fiul risipitor a făcut un păcat îndoit: l-a supărat pe tatăl său şi pe Dumnezeu. Ori de câte ori facem un păcat, pe Dumnezeu Îl supărăm întâi şi de aceea răspunderea în faţa Sa este mult mai mare decât cea din această lume, din faţa autorităţii juridice. Dreptatea din această lume, aşezată pentru a face ordine între oameni, este mică şi neînsemnată faţă de dreptatea iubitoare a lui Hristos. El va fi Judecătorul nostru. Când suntem conştienţi de păcatele săvârşite, suntem determinaţi să ne întâlnim cu Tatăl, Căruia i-am greşit şi de aceea venim la duhovnic să ne spovedim. Etapele întoarcerii fiului risipitor sunt urmărite în Taina Spovedaniei. Nu venim doar pentru a spune duhovnicului ce am mai făcut, ci pentru a plânge în faţa lui Hristos pentru păcatele noastre şi îl luăm pe duhovnic drept sprijin în rugăciune şi pentru ca Dumnezeu să primească mărturisirea şi să dobândim schimbarea, aşa cum tatăl din Evanghelia de astăzi i-a dăruit iertare fiului său. Haina primită de la tatăl a simbolizat ocrotirea primită din nou pentru a înlocui pe cea distrusă de păcate. Încălţămintea a fost dată fiului pentru că pe drumul păcatului el şi-a pierdut orice fel de protecţie pentru a merge mai departe cu Hristos. Inelul este simbolul reconcilierii, al împăcării şi al restabilirii sale în calitatea de fiu. Ospăţul cu viţelul cel gras ne arată că Dumnezeu ne acordă împăcarea şi iubirea Sa pentru întoarcerea noastră şi ne primeşte din nou la Masa Împărăţiei“, a spus IPS Mitropolit Laurenţiu.

Sărbătoarea de la Mândra s-a încheiat cu o ceremonie de acordare a mai multor acte de cinstire pentru Adunarea şi Consiliul parohiale, pentru primăria Loamneş şi consiliul local şi pentru mai mulţi binefăcători. Părintele Cazacu i-a oferit Părintelui Mitropolit, la sfârşitul ceremoniei, o icoană a Maicii Domnului şi i-a mulţumit pentru vizita pastorală în parohia sibiană.

IPS Mitropolit Andrei, la Valea Drăganului

Înaltpreasfinţitul Andrei, Arhiepiscopul Vadului, Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi Sălajului, a fost prezent în Parohia Valea Drăganului, Protopopiatul Huedin. IPS Părinte Mitropolit Andrei a oficiat Sfânta Liturghie în biserica cu hramul „Sfântul Ierarh Nicolae“, alături de un sobor de preoţi şi diaconi.

În cuvântul de învăţătură rostit după citirea pericopei evanghelice, IPS Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei le-a vorbit celor prezenţi despre pocăinţă, unul din subiectele principale ale evangheliei întoarcerii fiului risipitor şi o virtute extrem de importantă pentru mântuire.

De asemenea. ierarhul a accentuat importanţa spovedaniei, cu atât mai mult cu cât ne aflăm în perioada Triodului, într-un moment în care Biserica se pregăteşte să intre în Postul Paştelui.

Pe durata Sfintei Liturghii au fost oficiate şi două hirotonii, întru preot şi diacon. La finalul slujbei, IPS Arhiepiscop şi Mitropolit Andrei i-a acordat parohului Valentin Abrudan diplomă de aleasă cinstire, în semn de apreciere faţă de realizările avute de-a lungul timpului. Totodată, ierarhul a oficiat o slujbă de binecuvântare a casei parohiale, ca urmare a lucrărilor de renovare efectuate în ultimul timp. Parohia Valea Drăganului se află la poalele masivului muntos Vlădeasa şi este cunoscută drept o veche vatră de credinţă şi tradiţie ortodoxă. Biserica a fost ridicată între anii 1972-1982 şi a fost sfinţită de arhiepiscopul Teofil Herineanu.

IPS Arhiepiscop Irineu, la Alba Iulia

Înaltpreasfinţitul Irineu, Arhiepiscopul Alba Iuliei, a îmbucurat cu prezenţa, rugăciunea şi cuvântul de învăţătură pe credincioşii de la biserica cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ din Alba Iulia. Cu acest prilej, IPS Arhiepiscop Irineu, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, a săvârşit Sfânta Liturghie, moment de rugăciune şi de har, care a făcut ca iubirea Părintelui Ceresc să fie resimţită vie şi lucrătoare între cei participanţi.

În cuvântul de învăţătură, ierarhul a pătruns în tainele Evangheliei, pe care le-a împărtăşit credincioşilor prezenţi. A fost un cuvânt de suflet, care a luminat înţelesurile scripturistice ale pericopei citite, a desluşit cum trebuie făcută lucrătoare starea de pocăinţă în sufletele oamenilor contemporani şi a picurat cu tandreţe în inimile celor prezenţi nădejdea în iubirea veşnic disponibilă a lui Dumnezeu. Parohia cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“ din Alba Iulia a luat fiinţă la data de 1 decembrie 1999. Lucrările, coordonate de părintele Petru Pleşa, au început în luna august 2000 şi au continuat până în anul 2004. Sfinţirea bisericii a avut loc la data de 1 iulie 2007.

Resfinţire în Sărămaş, Covasna

În biserica din localitatea Sărămaş, Protopopiatul Întorsura Buzăului, judeţul Covasna, s-a săvârşit Sfânta Liturghie arhierească cu prilejul resfinţirii lăcaşului de cult. Enoriaşii din parohie şi din parohiile vecine, precum şi credincioşi din alte zone au fost bucuraţi de prezenţa Înaltpreasfinţitului Arhiepiscop Ioan, al Episcopiei Covasnei şi Harghitei, care a săvârşit slujba de resfinţire alături de un sobor de preoţi format din protopopul Florin Tohănean, pr. Teodor Bijec, consilier administrativ al Episcopiei Covasnei şi Harghitei, ieromonah Ilie Bularca, stareţul mănăstirii din Valea Mare, preoţi din Protopopiatul Întorsura Buzăului, cât şi oaspeţi din zone mai îndepărtate ale ţării.

IPS Arhiepiscop Ioan a târnosit Sfânta Masă din Sfântul Altar, care, în urma lucrărilor de repictare şi restaurare a unor părţi din vechea pictură, a suferit modificări, fiind placată cu marmură. De asemenea, IPS Arhiepiscop Ioan a sfinţit noua pictură realizată în stilul fresco, precum şi toate lucrările de reparaţii ale exteriorului clădirii. Astfel, biserica a îmbrăcat haine noi, binecuvântate de harul Lui Dumnezeu, prin mâinile ierarhului.

Dintre lucrările realizate se numără introducerea încălzirii centrale, subzidirea şi consolidarea la exterior a clădirii, înlocuirea mobilierului bisericesc şi a instalaţiei electrice, repictarea în tehnica fresco.

Parohul Gheorghe Marius Banciu a fost ridicat la rang de iconom de către IPS Arhiepiscop Ioan, pentru lucrările realizate precum şi pentru activitatea catehetică pe care o desfăşoară în parohie cu copiii şi tinerii, în urma căreia a obţinut rezultate deosebite la concursurile iniţiate de Patriarhia Română.

Ierarhul a ţinut cuvânt de învăţătură cu privire la Duminica Fiului risipitor, făcând o paralelă între întoarcerea fiului pierdut şi perioada Sfintelor Paşti, în care prin Răstignirea Mântuitorului, Fiul se întoarce din lumea aceasta la Tatăl, în Împărăţia Veşnică. De asemenea, i-a îndemnat pe cei prezenţi să îşi întoarcă inimile către Dumnezeu şi să păşească spre biserică de câte ori aud clopotele care vestesc Sfânta Liturghie.

Satul Sărămaş aparţine comunei Barcani şi este situat la est de Întorsura Buzăului şi la nord de Sita Buzăului. Prima atestare documentară din 1890, Sărămaşu (în surse eclesiastice româneşti, filie la Parohia Boroşneu Mic - Valea Mare). Documente bisericeşti din 1890 menţionează filia Sărămaşu a Parohiei Boroşneu Mic (Valea Mare).

Din punct de vedere administrativ, satul Sărămaş a aparţinut comunei Barcani, iar din punct de vedere bisericesc de Valea Mare, ca filie, până în anul 1940. După cedarea Ardealului de nord în 1940, teritoriul comunei Valea Mare a fost ocupat, dar satul a rămas în teritoriu necedat. Până în 1940, biserica din Sărămaş a aparţinut, ca filie, de parohia ortodoxă din Valea Mare. Refugiat în filia Sărămaş, după cedarea Ardealului, preotul Ioan Aldeş, prin aprobarea primită în 1945, a înfiinţat actuala Parohie Sărămaş. Din 1946, parohia a fost administrată de pr. Boris Caminschi, sub a cărui păstorire se începe construcţia noii biserici, sfinţită în mod provizoriu în 1948, de către delegatul eparhial, protopopul Ioan Răfiroiu, apoi sfinţirea oficială a avut loc la 8 septembrie 1958 prin binecuvântarea mitropolitului Nicolae Colan.

Biserica „Sfântul Ierarh Nicolae“ este clădită din piatră, la temelie, şi cărămidă, în formă de cruce, cu un turn la intrare şi două turle deasupra absidelor. Meşterul care a lucrat biserica şi a făcut planul este Hermann Foith din Câmpina, Prahova, cu un plan şi deviz aprobate de Arhiepiscopia Ortodoxă Română Sibiu.

Liturghie arhierească în oraşul Ştei

Preasfinţitul Sofronie, Episcopul Oradiei a săvârşit Sfânta Liturghie în biserica cu hramul „Sfânta Treime“ din oraşul Ştei, Protopopiatul Beiuş, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. În predica rostită după citirea pericopei evanghelice ierarhul a subliniat principalele semnificaţii şi învăţături ce se desprind din aceasta. PS Sofronie a arătat că pilda Fiului risipitor este o adevărată icoană a smereniei, a umilinţei, chip desăvârşit al pocăinţei şi, nu întâmplător, Biserica Ortodoxă oferă credincioşilor acest exemplu, acum când se pregătesc să intre în Postul Sfintelor Paşti.

„Pilda Fiului risipitor nu doar că este un chip al pocăinţei, dar este şi un rezumat al Evangheliei Mântuitorului nostru Iisus Hristos, iar cel care vrea să facă cunoştinţă cu Creştinismul, se întâlneşte cu credinţa creştină atunci când aude pilda Fiului risipitor“, a subliniat ierarhul.

„Pe de o parte chip al pocăinţei, dovedit prin întoarcerea fiului risipitor, de cealaltă parte chip al dragostei părintelui celui primitor, care este dragostea lui Dumnezeu faţă de noi oamenii păcătoşi, care, prin pocăinţă, trebuie să venim înapoi la Dumnezeu. De aceea, cel care aude această pildă, chiar dacă nu este creştin, se întâlneşte în ea cu Dumnezeul Cel Viu şi Adevărat, Tatăl Cel Ceresc, Care nu se uită la mulţimea păcatelor omului, ci, atunci când omul îşi dă seama că este în afara comuniunii cu Părintele Ceresc, cu Creatorul său, şi se întoarce, îl primeşte cu braţele deschise, îl îmbracă în haină de sărbătoare, junghie pentru el viţelul cel gras şi bucuria pune stăpânire pe casa aceea, pe casa sufletului fiului risipitor, pe casa sufletului omului care se întoarce la Dumnezeu, Cel Care îi dăruieşte iertare şi îi aduce viaţa cea veşnică, prin trimiterea în lume a Fiului Său Cel Unul Născut, Domnul nostru Iisus Hristos, Care a venit să Se facă frate cu noi oamenii în umanitate, pentru ca pe toţi fiii risipitori ai neamului omenesc să îi aducă înapoi în casa Tatălui Ceresc“, a arătat PS Sofronie.

„Dacă privim în ansamblu istoria umanităţii, din punct de vedere cultural, al simbolismului, roşcovele pe care le mâncau porcii în ţara străină şi la care tânjea fiul cel risipitor, sunt surogatele de mângâiere pe care omul căzut le caută, înlocuitorii mângâierii şi mântuirii celei adevărate, a hranei celei adevărate, viţelul cel îngrăşat din casa tatălui, care este chip al Sfintei Euharistii. Aceşti înlocuitori sunt, pentru sufletele neliniştite, mângâierile filozofiei, însă orice filozofie ce nu se ancorează în Hristos nu rămâne decât un surogat al adevăratei hrane spirituale, căci orice filozofie din lumea aceasta este produsul înţelepciunii minţii umane căzute, singura filozofie adevărată şi mântuitoare fiind cea descoperită prin venirea în lume a Celui Care este desăvârşirea Legii, Domnul şi Dumnezeul şi Mântuitorul nostru Iisus Hristos“, a spus ierarhul.

„Apoi, dincolo de filozofie, oamenii caută mângâiere în ceea ce lumea poate să asigure bietului om: bogăţia materială, confortul, succesul în carieră, dar şi acestea sunt tot atât de trecătoare precum roşcovele porcilor, cum este lumea materială din jurul nostru şi din care şi trupurile noastre fac parte, nefiind hrană adevărată, căci omul, dacă le mănâncă, flămânzeşte din nou, aducând părută mângâiere“.

PS Sofronie a arătat că în Biserică este cultivată, „pe lângă libertatea în Duhul Sfânt, responsabilitatea faţă de propria conştiinţă, faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele. Şi responsabilitatea înseamnă atunci când ai greşit să recunoşti, şi recunoscând să mărturiseşti că ai greşit. Venirea în fire este punctul de plecare al întoarcerii şi este primul pas pe calea pocăinţei, iar noi în Biserică facem pocăinţă pe parcursul vieţii întregi, accentuând duhul de pocăinţă în vremea posturilor, şi mai ales în Sfântul şi Marele Post“.

În cadrul slujbei, ierarhul a hirotonit pe diaconul Florin Alin Mesaroş ca preot misionar pentru Protopopiatul Beiuş, îmbisericit pe seama bisericii cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh“ din Parohia Ceica. Noul preot hirotonit a primit şi hirotesia întru duhovnic.

Parohul Gheorghe Tal a mulţumit ierarhului pentru prezenţa în parohie, precum şi comunităţii credincioşilor.

În cuvântul de la final, Preasfinţitul Sofronie a vorbit despre importanţa educării tinerelor generaţii în duhul smereniei, al pocăinţei sincere şi adevărate, al întoarcerii la valorile sfinte ale Bisericii Ortodoxe, având ca model al întoarcerii pe fiul cel risipitor, subliniind responsabilitatea părinţilor şi bunicilor în creşterea şi formarea copiilor şi tinerilor în Biserică. De asemenea, ierarhul a felicitat pe paroh şi pe ceilalţi doi preoţi slujitori din această parohie pentru toate realizările pe plan pastoral-misionar şi administrativ-gospodăresc.

Vechimea localităţii Ştei coboară în istorie până în secolul al V-lea. În secolul al XVI-lea, ortodocşii de aici se rugau la biserica din Seghişte, unde exista un protopopiat încă din 1503. Prima biserică despre care există date istorice s-a construit, la Ştei, în jurul anului 1780, iar primul antimis al acestei biserici provine de la Mănăstirea Partoş, fiind sfinţit de mitropolitul Gheorghe Popovici din Timişoara. În 1956, satul Ştei devine oraş, sub denumirea de Dr. Petru Groza, iar în 1996 revine la vechea denumire de Ştei. Astăzi aici sunt două biserici ortodoxe: una cu hramul „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel“, construită în 1923, aflată, începând din 2008, în ample lucrări de restaurare, şi una nouă, de dimensiunile unei catedrale, cu hramul „Sfânta Treime“, construită între 1995-2006.

Vizită pastorală în Parohia Recea Mică

Preasfinţitul Petroniu, Episcopul Sălajului, s-a aflat în mijlocul credincioşilor Parohiei Recea Mică, Protopopiatul Zalău, unde a săvârşit, în biserica parohiei, Sfânta Liturghie. La slujbă a fost prezent un număr mare de credincioşi, veniţi nu numai din parohie, ci şi din alte localităţi.

Parohia Recea Mică a fost înfiinţată în anul 2006, părintele paroh Mihai Dobocan fiind primul preot al acestei comunităţi. Nefiind ridicată o biserică în sat, primele slujbe s-au săvârşit în şcoala dezafectată din localitate, iar în acelaşi an a fost sfinţită de către Preasfinţitul Părinte Petroniu piatra de temelie pentru un nou lăcaş de cult. Prin strădania celor 26 de familii şi a celor 24 de văduvi din localitate precum şi ale altor binefăcători, ridicarea lăcaşului de cult a evoluat cu repeziciune, biserica fiind târnosită în anul 2013, cu prilejul hramului, la sărbătoarea Sfinţilor Împăraţi Constantin şi Elena.

Slujbe arhiereşti la Deva şi Baia Mare

Preasfinţitul Gurie, Episcopul Devei şi Hunedoarei, a săvârşit Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, la Catedrala episcopală „Sfântul Ierarh Nicolae“ din Deva. În cuvântul de învăţătură, ierarhul hunedorean, făcând apel la pericopa evanghelică citită în cadrul Sfintei Liturghii, a vorbit credincioşilor despre nevoia de conştientizare a păcatelor spunând că „omul care cade, pentru a putea să-şi continue drumul, trebuie să se ridice, iar ridicarea din păcate se face prin mărturisirea lor în cadrul spovedaniei“.

Preasfinţitul Iustin Sigheteanul, Arhiereu-vicar al Episcopiei Maramureşului şi Sătmarului, a oficiat Sfânta Liturghie şi a predicat în Parohia „Sfânta Cuvioasă Parascheva“ din municipiul Baia Mare (cartierul Vasile Alecsandri). În cadrul Sfintei Liturghii, teologul Marius Medisan a fost hirotonit întru diacon.