Astăzi, de marele praznic al Izvorului Tămăduirii, mai multe lăcaşuri de cult şi mănăstiri din cuprinsul Mitropoliei Banatului îşi serbează hramul. Sărbătoarea reprezintă pentru toţi credincioşii un prilej de înălţare sufletească şi de aleasă trăire duhovnicească prin rugăciune către Maica Domnului, ca una ce este "Izvor de viaţă dătător".
Una dintre mănăstirile reprezentative închinate praznicului din Săptămâna Luminată este Mănăstirea Româneşti, din Arhiepiscopia Timişoarei, ctitorie a vrednicului de pomenire patriarh Miron Cristea. Cu acest prilej, slujbele religioase vor fi săvârşite de Preasfinţitul Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi de la mănăstirile şi parohiile de pe raza Protopopiatului Făget. Totodată, numeroşi credincioşi din întreg Banatul sunt aşteptaţi pentru a lua parte la Sfânta Liturghie arhierească şi la slujba de binecuvântare a izvorului din incinta complexului monahal.
Mănăstiri cărăşene închinate Izvorului Tămăduirii
O altă mănăstire ce îşi serbează astăzi hramul este Mănăstirea Gornea - Sicheviţa, din Episcopia Caransebeşului. Sfânta Liturghie va fi oficiată cu această ocazie de Preasfinţitul Lucian, Episcopul Caransebeşului, înconjurat de un ales sobor de preoţi şi diaconi. Aşezământul monahal din satul Gornea, de pe Clisura Dunării, este organizat ca mănăstire de maici, stareţă fiind monahia Macaria Grăpean. Săpăturile arheologice efectuate în această zonă au scos la iveală şi câteva obiecte cu însemne creştine care datează din secolele IV-V. Schitul din vecinătatea comunei Sicheviţa a luat fiinţă la iniţiativa şi cu implicarea protopopului Ion Văran. Terenul şi clădirea aferentă au fost donate episcopiei, fiind un fost pichet grăniceresc. Începând cu luna mai a anului 2001, viaţa monahală a luat fiinţă prin aşezarea la acest schit a monahiilor Macaria şi Anastasia Grăpean, împreună cu ieromonahul Valerian de la Schitul Pătrunsa, judeţul Vălcea. În anul 2002 s-au construit trapeza, chiliile, bucătăriile şi arhondaricul pentru credincioşi, iar în anul 2003, la praznicul Izvorul Tămăduirii, s-a pus piatra de temelie pentru noua biserică a schitului. Paraclisul mănăstiresc a fost târnosit în data de 21 noiembrie 2006 de către Preasfinţitul Lucian al Caransebeşului.
De asemenea, Mănăstirea Vasiova, din cuprinsul aceleiaşi eparhii, îşi serbează cel de-al doilea hram. Din încredinţarea chiriarhului, Sfânta Liturghie va fi oficiată de protos. Casian Ruşeţ, secretar eparhial, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi de la mai multe mănăstiri şi parohii cărăşene. Mănăstirea Vasiova, din localitatea Bocşa, este ctitoria ieromonahului Macarie Guşcă, originar din Câlnic, care începe zidirea mănăstirii în ziua de 15 mai 1905 prin punerea pietrei de temelie de către protopopul Maxim din Bocşa. După numai doi ani, biserica mănăstirii a fost pregătită pentru târnosire, aceasta fiind săvârşită la data de 19 iulie 1907 de către arhiereul Filaret Musta. În anul 1938, la iniţiativa Episcopiei Caransebeşului s-a construit în formă de L, cu etaj care adăpostea chiliile călugăriţelor şi ateliere de ţesătorie sub îndrumarea monahiei Alexandrina Colibaba, stareţa mănăstirii. Un rol important l-a avut ieromonahul Vichentie Mălău, vieţuitor în obştea Mănăstirii Sihăstria, care a fost trimis aici pentru a întări activitatea spirituală şi pastorală în rândul credincioşilor. În anul 1958, ca urmare a Decretului 403 al guvernului comunist, mănăstirea a fost închisă, fiind transformată în casă de copii handicapaţi. Au mai rămas câteva călugăriţe care se ocupau de îngrijirea bisericii, adăpostindu-se în arhondaric. După 1989, clădirea mănăstirii a fost retrocedată, iar viaţa monahală a reînflorit în aceste locuri prin osteneala ieromonahului Ieronim Stoican şi a monahiei Filofteia Nistor. În ultimii ani s-au amenajat un paraclis de iarnă, târnosit de Înalt Preasfinţitul Laurenţiu Streza, şi un foişor de vară spaţios, amplasat în curtea mănăstirii, târnosit de Preasfinţitul Episcop Lucian în anul 2008. Actualmente, mănăstirea este îndrumată de monahia Varvara Sântiuan, care împreună cu cele 12 vieţuitoare se ostenesc cu grădinăritul, apicultura, atelierele de pictură şi croitorie.
.jpg)
