Jiana, mănăstirea din inima câmpiei

După doi ani de la punerea pietrei de temelie, Mănăstirea Jiana are mare nevoie de ajutor. Din lipsă de fonduri, construcţia sfântului lăcaş bate pasul pe loc. Aşezământul monahal urmează să se ridice pe pământul donat de familia Pleniceanu.

Înfiinţarea Mănăstirii Jiana, cu hramul "Sfântul Mucenic Iuliu Veteranul", a fost aprobată în şedinţa Sinodului Mitropolitan al Mitropoliei Olteniei la data de 28 mai 2008, ca mănăstire de călugări, sub jurisdicţia Episcopiei Severinului şi Strehaiei. Prin înfiinţarea acestei noi vetre monahale, s-a dorit construirea unui centru de spiritualitate şi totodată întărirea activităţii misionare în zona de câmpie a judeţului Mehedinţi. Piatra de temelie a fost pusă în data de 7 mai 2009. Alături de Mănăstirea Crivelnic, Jiana este una dintre cele două mănăstiri nou-înfiinţate în Episcopia Severinului şi Strehaiei.

Problema lipsei de fonduri

De la punerea pietrei de temelie, lucrările la ridicarea noului aşezământ bat pasul pe loc din lipsă de fonduri. Ce s-a reuşit până acum a fost cu sprijin din partea oamenilor cu credinţă,

s-au făcut danii, unii au dat cimentul, alţii balastul şi alţii au ajutat cu forţă de muncă. Suprafaţa de teren de cinci hectare a fost donată de familia Pleniceanu, oameni cu suflet mare, care au dorit iniţial ca pe acest loc să se ridice o casă lui Dumnezeu. În mijlocul acstei misiuni, Preasfinţitul Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, l-a rânduit pe părintele Valerian Amarandei, stareţ al viitorului aşezământ. "Mănăstirea trebuie să aibă un paraclis pentru început, unde să se poată sluji, un loc unde să vină oamenii şi să se roage; apoi este nevoie şi de o clopotniţă şi, nu în ultimul rând, este nevoie de un corp de chilii unde să stea călugării care vor vieţui aici şi vor ajuta la construirea sfintei mănăstiri", menţionează părintele Valerian.

"Dumnezeu nu rămâne niciodată dator"

Momentan, lucrările la Mănăstirea Jiana au fost sistate din lipsă de fonduri. Cu toate acestea, părintele stareţ este foarte optimist: "Dorim, cu binecuvântarea Preasfinţitului Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, să-i sărbătorim în fiecare an la data de 27 mai, atât pe Sfântul Mucenic Iuliu Veteranul, cât şi pe Sfântul Mare Mucenic Ioan Rusul, sfinţi ai Ortodoxiei, sărbătoriţi în aceeaşi zi de Biserică şi, cu ajutorul lui Dumnezeu, să putem aduce ceva din sfintele lor moaşte, pentru binecuvântarea şi ocrotirea creştinilor care se vor ruga aici. Nădejdea ne este la ei pentru a ne descoperi calea care să ne ducă la liman". Am plecat din câmpia Jianei privind la acest loc binecuvântat de unde se înalţă rugăciune românească, nu înainte de a îndrăzni să-l întreb pe părintele stareţ ce dobândeşte omul dacă ajută la ridicarea unei sfinte biserici? Răspunsul a fost pe măsura aşteptărilor: "Când omul Îl împrumută pe Dumnezeu, Dumnezeu nu rămâne niciodată dator. Noi nu suntem de multe ori săraci în credinţă, însă atunci când omul ajută, dă un pomelnic sau dă ce are el, atunci avem speranţa cu toţii că Dumnezeu este chiar lângă noi şi ne poartă de grijă. E mare lucru azi să poţi ajuta un slujitor al lui Dumnezeu, în vremuri ca acestea în care mulţi dau cu pietre în El".

Conacul de pe moşia Plenicenilor

Terenul pe care se va construi viitorul aşezământ, cu o suprafaţă de 5 ha, a fost donat de vechea familie boierească Pleniceanu. Astăzi, unul dintre descendeţi, doctorul Dan Pleniceanu, acum în vârstă de 87 de ani, vorbeşte cu bucurie despre darul familiei sale: "Simt o mare împlinire că se face un lăcaş de cult pe această moşie a noastră. E un lucru foarte important pentru pentru familia noastră că am reuşit să donăm acest pământ pentru Sfânta Biserică. Chiar dacă merge mai greu, sunt sigur că vom vedea într-o zi ridicată acolo o sfântă mănăstire". În timpul regimului comunist, moşia familiei Pleniceanu a fost confiscată şi nu părea să mai existe nici o cale ca aceasta să revină vechilor proprietari. Despre acea perioadă cenuşie, doctorul povesteşte: "Pământul de la Jiana reprezintă toată copilăria mea, iar după ce l-au luat nu m-am mai dus pe acolo. Comuniştii au făcut pe terenul nostru nişte grajduri, iar în 1990 primăria le-a scos la licitaţie. Atunci am licitat împreună cu fiul meu şi am cumpărat două din cele patru grajduri. Conacul a fost făcut praf, după ce câţiva ani a fost sediu de CAP. Când au plecat din el şi s-au mutat în sat, au luat tot ce se putea lua, până şi podelele le-au scos, sobele, au făcut praf tot conacul. N-am mai găsit nimic în afară de câteva ferestre sparte".

După ridicarea Cortinei comuniste, familia Pleniceanu a redobândit o parte din pământul de la Jiana şi a construit pe el o fermă. Tania Pleniceanu, nora

doctorului, se simte foarte legată de aceste locuri: "Când ajung în acest loc, de fiecare dată simt că mă încarc cu o

energie pozitivă care mă ajută foarte mult să merg mai departe şi să depăşesc momentele mai grele ale vieţii. După plecarea soţului la cele veşnice, am analizat împreună cu socrul meu şi am ajuns la concluzia că ceea ce poate să rămână pe aceste locuri şi să fie trainic este o aşezare monahală".