Jurnalul unei călătorii de documentare în patrimoniu

În perioada 29 iulie - 5 august, cu binecuvântarea Preasfinţitului Părinte Lucian, Episcopul Caransebeşului, s-a desfăşurat în Republica Slovacă un stagiu internaţional de informare şi documentare în domeniul muzeal, la care au participat 12 persoane angajate ale Episcopiei Caransebeşului.

Acest stagiu s-a realizat cu sprijinul Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Prešov, partenerul transnaţional în cadrul proiectului "Pregătirea resurselor umane pentru valorificarea şi promovarea patrimoniului cultural naţional" POSDRU 81/3.2/S/ 53777. Parteneri şi ghizi din partea slovacă ne-au fost părintele profesor dr. doc. Ştefan Sak, domnul profesor dr. Petr Balcarek şi doamna Manuela Gheorghe în calitate de traducător.

Prima vizită a fost la sediul de la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universităţii Safarik din Prešov, unde părintele Ştefan Sak a făcut o scurtă prezentare. Aici, predau 20 de profesori, iar numărul studenţilor la "zi" cât şi "fără frecvenţă" este de 150. Este organizată pe două secţii: pastorală şi socială. Există şi completări de studii de tip masterat, doctorat şi titluri de docent. La secţia de pastorală sunt admişi doar studenţi ortodocşi, iar la secţia socială - şi de alte confesiuni. Am vizitat şi Seminarul Teologic Ortodox, care este amenajat într-o fostă cazarmă militară, la fel ca şi sediul facultăţii. După-amiază, am vizitat Oficiul de Patrimoniu Cultural din Prešov, luând astfel contact cu obiectele de patrimoniu din Slovacia.

În cea de-a treia zi, drumul nostru a continuat spre oraşul Bardejov, inclus în lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Primul obiectiv vizat a fost Muzeul de Icoane Šariš. Este unul dintre cele mai vechi muzee din Slovacia. Colecţiile sale sunt printre cele mai valoroase din întreaga Slovacie. Muzeul din Šariš păstrează o impresionantă colecţie de icoane ale Bisericii de Răsărit. Domnul Petr Balcarek ne-a făcut o amplă prezentare a stilului iconografic al icoanelor aflate în muzeu. După încheierea vizitei la muzeu am admirat centrul restaurat al oraşului Bardejov. Băile Bardejov au o istorie lungă, fiind consemnate în anul 1247, pe timpul domniei regelui ungar Bela IV. Începând cu sec. XV a început să funcţioneze în mod regulat ca şi centru pentru tratament. Am aflat că multe figuri istorice bine-cunoscute au trecut pe aici: Marie Louis, soţia împăratului Napoleon I, ţarul rus Alexandru I, împărăteasa Elisabeta (Sissi), soţia lui Franz Josif I, şi mulţi nobili europeni. Muzeul Arhitecturii Populare a fost primul obiectiv vizitat. Acesta este amenajat într-o clădire ce cândva a aparţinut familiei princiare Rakoczi, ce deţinea domenii vaste care se întindeau până în Slovacia de astăzi. Ziua s-a încheiat cu vizita la Muzeul Satului în aer liber al regiunii Bardejov.

În cea de-a patra zi s-a început cu o vizită la Muzeul Regiunii din Prešov sau "Krajské múzeum Prešov". A fost fondat în anul 1945, fiind denumit iniţial Muzeul Municipal. În prezent se află plasat în Palatul Rakoczi şi găzduieşte expoziţii cu caracter regional. Muzeul de Icoane de la Galeria de Artă "Dezidera Milliho" din orăşelul Svidník a constituit următoarea noastră oprire. Aici domnul Petr Balcarek ne-a făcut o descriere a icoanei ce reprezenta scena "Judecata de Apoi". Am plecat apoi să vizităm Muzeul Culturii Ucrainene din Svidník, care prezintă cultura populaţiei de origine ruteană, lemkii, din Svidník şi este o instituţie cu caracter etnic. Misiunea sa este aceea de a se documenta cultural pe dezvoltarea istorică, politică şi socială a persoanelor de etnie ruteană din cele mai vechi timpuri până în prezent. Cuprinde documente istorice, expoziţie cu dezvoltarea de arte şi meserii, arte plastice şi locuinţe de la mijlocul secolului al XVIII-lea până la începutul secolului XX. Şi aici am văzut un model de întocmire a unei fişe de patrimoniu. Muzeul Satului în aer liber al regiunii Svidník a constituit ultima vizită în această zi.

În cea de-a cincea zi am plecat spre cel mai estic punct al Slovaciei, unde am vizitat atât biserica veche, cât şi pe cea nouă din satul Rusky Potok. Deşi se numără printre cei mai săraci locuitori ai Slovaciei, datorate condiţiilor geografice, locuitorii acestei aşezări de munte au fost destul de vehemenţi atunci când autorităţile au vrut să le confişte biserica monument istoric pentru a o trece în patrimoniul Bisericii Greco-Catolice. Biserica veche de lemn poartă hramul "Sfântul Arhanghel Mihail". Toate icoanele sunt originale şi păstrate în condiţii bune şi fac parte din patrimoniul UNESCO. Apoi am vizitat localitatea Ulic. În parcul central erau amplasate bisericuţe de lemn miniaturale din regiunea Svidník, realizate de meşteri locali în cadrul unui proiect european. Am plecat apoi spre satul Ulicske Krive, unde am vizitat biserica monument istoric şi patrimoniu UNESCO. Patronul spiritual este Sfântul Arhanghel Mihail şi este în proprietatea confesiunii greco-catolice. De aici ne-am îndreptat spre schitul unde s-a nevoit un important slujitor al Ortodoxiei slovace din prima jumătate a sec. XX. Părintele Boris Hrustiè ne-a vorbit despre viaţa ieromonahului Ignatie Ciochină, socotit un sfânt de către localnici.

În cea de-a şasea zi, prima noastră vizită a fost Muzeul Satului în aer liber din Humenné sau Muzeul de Arhitectură Folclorică Vihorlat, ce se află chiar în centrul oraşului şi prezintă aşezări tipice ale locuitorilor din această zonă. Exponatele prezentate în originalitate, reconstituirea unei vieţi de gospodărie rurală însumează patrimoniul tradiţional-sătesc al regiunii Humenné. Printre monumentele cele mai semnificative din Humenné se află un castel renascentist, construit pe locul unui alt castel din piatră originală anului 1610. Castelul a fost menţionat pentru prima dată în 1449 şi mai târziu asociat cu viaţa familiei Drugethovci. Ultimii locatari ai castelului au fost membrii familiei Andrassy, originară din Transilvania, care au început să influenţeze istoria oraşului Humenné începând cu secolul al XIX-lea. Castelul este în prezent un muzeu apreciat de turişti.

Aşa am pus capăt unei săptămâni întregi de vizite, pline de interes şi de curiozitate. Ne-am reîntors pe acelaşi traseu Prešov - Caransebeş, îmbogăţiţi de cunoştinţe noi, cu gândul unei bune revederi, dar mai ales cu dorinţa de a pune în practică ceea ce am învăţat din experienţa slovacă.