La 25 noiembrie 2018, în anticiparea Centenarului Marii Uniri, un sobor impresionant de ierarhi, condus de Sanctitatea Sa Bartolomeu, Arhiepiscopul Constantinopolului-Noua Romă și Patriarh Ecumenic, și de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, consacra „singurul edificiu reprezentativ al Centenarului României reîntregite”. La șase ani de la acest moment istoric, în urma eforturilor susținute ale echipelor de muncitori, Catedrala Mântuirii Neamului se înfățișează în peisajul urban agitat al Capitalei ca o oază luminoasă de liniște, în care orice om poate să se oprească, să se regăsească pe sine în legătură tainică cu Dumnezeu, dătătorul a tot binele.
La mormântul părintelui Stăniloae
La 17 ani de la trecerea la Domnul a părintelui Dumitru Stăniloae, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a oficiat sâmbătă slujba Parastasului la mormântul din cimitirul Mănăstirii Cernica.
Marele teolog al Ortodoxiei române, părintele Dumitru Stăniloae, a fost pomenit sâmbătă la locul unde îşi doarme somnul cel de veci. Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a participat la slujbă, la finalul căreia a evocat personalitatea părintelui Stăniloae.
"Părintele Dumitru Stăniloae a fost un teolog al Sfintei Treimi, un teolog al Crucii şi Învierii, dar şi un teolog al Luminii. Mai multe dintre studiile şi articolele sale se referă la Lumină ca sens al existenţei. Aproape în toate studiile vorbeşte despre faptul că Dumnezeu este Lumină şi că viaţa Bisericii este Lumina care dă sens existenţei. Are frumoase meditaţii teologice despre cultul celor adormiţi în Domnul şi mai ales despre puterea rugăciunilor Bisericii pentru cei trecuţi la viaţa veşnică. Părintele Stăniloae este şi rămâne în conştiinţa noastră ca un părinte duhovnicesc al Bisericii cu maturitate teologică şi spirituală deosebită. Cu cât mai mult trece timpul, cu atât se văd mai mult profunzimea teologiei sale şi legătura ei cu viaţa profundă duhovnicească, mistică şi sacramentală a Bisericii Ortodoxe. Am făcut această pomenire purtând lumânări ca semn că el se află în lumina Preasfintei Treimi, Lumina Învierii, Lumina Slavei Taborului, Lumina cea nestinsă, Lumina cea neapusă, aşa cum se spune în cărţile noastre de cult "Lumina cea neapropiată" sau inaccesibilă pentru omul din lumea aceasta, dar care se dăruieşte sub forma harului prin energiile necreate despre care el a scris foarte mult, urmând teologiei Sfântului Grigorie Palama", a spus Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române. De asemenea, Preafericirea Sa a evocat şi familia marelui teolog.
"Mergeam aproape în fiecare sâmbătă şi vizitam pe părintele la casa sa din strada Cernica şi vedeam pe preoteasă totdeauna smerită, înţeleaptă, rugătoare şi postitoare. Rugăm pe Hristos Domnul cel Răstignit şi Înviat din morţi să odihnească sufletul părintelui Dumitru Stăniloae şi sufletul preotesei Maria, care l-a ajutat foarte mult în timpul vieţii, mai ales în timpul când a fost în închisoare, cu rugăciunile ei şi cu răbdarea şi postul ei. Este surprinzător faptul că un preot căsătorit a tradus şi comentat Filocalia scrisă de monahi şi a scos în evidenţă teologia Sfinţilor Părinţi, în aşa fel încât adevărata teologie este eclesială şi pentru cei căsătoriţi, şi pentru monahi, tineri sau vârstnici. S-a văzut cât de mare este rolul familiei creştine în viaţa Bisericii, de aceea, la propunerea noastră, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a aprobat ca anul viitor, 2011, să fie Anul Omagial al Sfântului Botez şi al Sfintei Cununii, mai pe scurt Anul Familiei Creştine. Iată aici o familie creştină care a fost mărturisitoare în vremuri grele, în timpul comunismului, iar fiica lor, doamna Lidia Stăniloae, este un scriitor creştin până în zilele noastre şi un fidel mărturisitor al personalităţii şi al lucrării părintelui Dumitru Stăniloae", a mai arătat Preafericitul Părinte Patriarh. Pomenirea părintelui profesor s-a făcut şi la biserica Mănăstirii Cernica, şi la Biserica "Sfânta Ecaterina", paraclisul Facultăţii de Teologie "Justinian Patriarhul" din Capitală.