Lidia Berceanu, povestea unei luptătoare

Lidia este o tânără specială din Craiova. De opt ani lucrează la croitorie cele mai frumoase haine, joacă în spectacole de pantomimă de excepţie şi îi place să danseze. Toate aceste daruri le-a primit de la Dumnezeu, cu toate că s-a născut cu deficienţe de auz şi de vorbire.

Pentru prieteni, Lidia Berceanu este o tânără care reuşeşte să îşi trăiască viaţa frumos, deşi nu poate auzi deloc, iar de vorbit, poate cu dificultate. Comunică doar prin semne, însă numai cu cine înţelege limbajul lor, al deficienţilor de auz şi vorbire. Dincolo de toate, povestea Lidiei nu este una tristă, ci mai degrabă una de succes. Această poveste ne-o spune acum tot prin semne, dar şi prin zâmbetul care transmite mereu o stare de bine, pe care în mod sigur Dumnezeu i-a dăruit-o.

S-a antrenat în faţa oglinzii

S-a născut cu această problemă din părinţi care, la rândul lor, sunt surdomuţi. Singurul care poate desluşi câteva sunete şi care reuşeşte să vorbească este fratele ei, hipoacuzic. „Aşa a fost să fie, însă viaţa noastră este una normală, pentru că ne înţelegem prin semne. Ne-am obişnuit în felul acesta şi ne descurcăm. Mediul nostru de acasă este aproape ca în orice familie: cu bucurii, cu tristeţi“, îşi începe Lidia povestea, prin semne. Este tot timpul cu zâmbetul pe buze şi ţine să scoată în evidenţă partea luminoasă a vieţii sale. Pentru că aşa îşi vede ea viaţa: împlinită. Lidia dansează de când era mică, iar în timp a făcut o pasiune pentru muzică, pentru dans. „Când eram micuţă, dansam tot timpul în faţa oglinzii, iar părinţii mei remarcau dragostea mea pentru latura artistică. Pe atunci, nu mă gândeam că voi ajunge să joc în spectacole, în faţa unui public, să fiu atât de apreciată şi răsplătită pentru rezultate“, adaugă cu seninătate Lidia. După terminarea şcolii profesionale, a ajuns să se înscrie ca membră la Filiala Naţională a Surzilor din Craiova, denumirea sediului care aparţine comunităţilor cu deficienţe de auz, unde talentul pentru dans nu a trecut neobservat. De la mişcările făcute într-o cameră de apartament, Lidia dansează acum în cadrul unei trupe profesioniste, din care fac parte persoane cu aceleaşi probleme. A participat la Festivalul Naţional de Obiceiuri şi Dansuri Populare Româneşti, unde a primit, alături de trupa sa de dans, locul I şi premiul special la categoria de dans al minorităţilor şi premiul III la proba de dans popular. „Mă descurc să dansez, chiar dacă am această dizabilitate, pentru că număr paşii pe care îi fac şi mă ghidez după coregrafă, care poate auzi, o imit la nivelul paşilor. Şi aşa îmi intru în ritm, aşa învăţ, mă specializez. Sunt pasionată de vals, de dans modern, dans popular, dans al minorităţilor şi chiar hip-hop. Fiecare are farmecul lui“, mărturiseşte tânăra.

 Compune şi joacă scenete de pantomimă

Dacă la concursurile de dans participă de curând, la spectacolele de pantomimă Lidia se poate lăuda cu cinci ani de activitate şi în acelaşi timp de performanţă. Ne face o demonstraţie şi încearcă să ne convingă de priceperea ei cu „Plimbarea“, un act de teatru pe care îl îndeplineşte ca pe scenă. „Pentru «Plimbarea» am fost premiată anul trecut la concursul de pantomimă de la Piatra Neamţ, unde am obţinut locurile I şi II, categoria de individual, iar în urmă cu cinci ani am reprezentat sceneta «Balonul», unde am fost clasată pe locul II la categoria de grup. Eu joc în spectacole de pantomimă, însă, de asemenea, compun scenarii de pantomimă“, subliniază tânăra.

Acum lucrează la o firmă de croitorie. „De la vârsta de 19 ani sunt angajată, deci sunt obişnuită cu munca şi îmi place. În afară de un singur an în care am muncit în străinătate, singurul domeniu în care am lucrat este croitoria“, ne mai spune Lidia. Felul în care este aranjată arată că este o fată elegantă, în pas cu moda. „Ca să lucrezi cu modele de îmbrăcăminte, îţi trebuie un simţ estetic. Într-adevăr, mă atrage o haină croită cu gust“, adaugă Lidia.

„O tânără cu multă voinţă“

Reprezentanţii Centrului de informare şi consiliere pentru persoane cu dizabilităţi „Sfânta Ecaterina“, al Asociaţiei „Vasiliada“, unde Lidia este de patru ani beneficiară, o caracterizează ca pe o persoană ambiţioasă şi extrem de talentată. „Lidia este o tânără cu multă voinţă, încredere în forţele proprii, răbdare, calităţi care îi sunt de mare ajutor în viaţa cotidiană. În cadrul asociaţiei noastre, ea se implică cu multă dăruire de fiecare dată în activităţile iniţiate aici, iar acest fapt face să aibă de fiecare dată rezultate deosebite. Am încercat de fiecare dată să o implicăm în activităţi care să o ajute în dezvoltarea abilităţilor atât practice, cât şi artistice, şi ne bucurăm că susţinerea noastră îi este de folos“, a precizat Daniela Popa, coordonatorul Centrului „Sfânta Ecaterina“.

Lidia mărturiseşte că Asociaţia „Vasiliada“ i-a devenit a doua familie, pentru că aici a găsit oameni cu suflet mare, care o înţeleg şi sunt un suport pentru ea la nevoie. Se consideră norocoasă, pentru că are un loc de muncă şi, cel mai important, are prieteni care o iubesc, chiar dacă nu i-a auzit niciodată spunându-i acest lucru.