Liturghie arhierească în Biserica „Sfântul Dimitrie“

În Duminica Sfântului Ioan Scărarul, Preasfinţitul Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, a oficiat Sfânta Liturghie, împreună cu un sobor de preoţi şi diaconi, la Biserica "Sfântul Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir" din Râmnicu Vâlcea.

După Sfânta Evanghelie, PS Emilian Lovişteanul a ţinut un cuvânt de învăţătură despre sensurile duhovniceşti desprinse din pericopa evanghelică duminicală.

"Astăzi, Biserica ne pune înainte pe de o parte rostul credinţei noastre în Dumnezeu, iar pe de altă parte mijlocirea şi puterea rugăciunii sfinţilor în viaţa noastră. Aşadar, ne vindecăm şi primim darurile Duhului Sfânt, dacă credem cu adevărat în Dumnezeu şi în puterea Lui vindecătoare. Sfântul Ioan Scărarul, a cărui prăznuire o facem astăzi, ne arată prin viaţa şi faptele sale adevăratul urcuş de pe pământ la Împărăţia lui Dumnezeu care este în ceruri. Fără o pregătire corespunzătoare, prin post şi rugăciune, nu putem niciodată parcurge până la capăt această scară a virtuţilor care ne înalţă dincolo de grijile lumeşti, dincolo de durere, dincolo de ispitirile celui viclean".

La finalul slujbei, PS Părinte a citit "Rugăciunea arhierească de dezlegare de păcate" pentru toţi credincioşii prezenţi.

Monument de secol XIV

Biserica cu hramul "Sfântul Mare Mucenic Dimitrie" este cel mai vechi monument istoric din Râmnicu Vâlcea. A fost construită prin contribuţia comunităţii saşilor din oraş, în secolele XIV şi XV. A fost folosită foarte mult timp pe post de capelă a unei comunităţi franciscane, în timpul invaziilor bulgarilor catolici. Cu timpul, ruinându-se, a trecut în patrimoniul Episcopiei Râmnicului, care a reparat-o şi a consolidat-o.

În perioada 1745-1751 a fost reconstruită de vornicul Preda Bujoreanu, călugărit ulterior cu numele de Pahomie monahul, şi de fiul acestuia, Constantin. Între anii 1781 şi 1782 a fost restaurată de soţii Ioan şi Antimina Cornescu, în timpul domnitorului Mihai Suţu şi a păstoririi episcopului Filaret. În timpul regelui Carol I a fost reparată şi consolidată, iar la 26 octombrie 1914 a fost resfinţită de episcopul Sofronie Vulpescu. În anul 1964, la iniţiativa preoţilor slujitori Ioan Oprişescu şi Aurel Popescu, au fost realizate reparaţii interioare şi exterioare, precum şi de restaurare a picturii murale. În acelaşi an, la data de 14 iunie, biserica a fost resfinţită de episcopul Râmnicului şi Argeşului, Iosif Gafton.