Liturghie arhierească în cartierul Podgoria

Biserica cu hramul "Sfântul Ierarh Nicolae" din cartierul orădean Podgoria s-a bucurat de vizita Întâistătătorului Eparhiei Oradiei, Preasfinţitul Sofronie, care a cercetat, în Duminica Vameşului şi a Fariseului, 13 februarie 2011, comunitatea creştin-ortodoxă aflată la marginea orientală a metropolei de pe malurile Crişului Repede.

Cartierul Podgoria este situat pe albia râului Crişul Repede, la scurtă distanţă de Mănăstirea "Sfânta Cruce", bine cunoscutul aşezământ monahal din Oradea. De viaţa duhovnicească a credincioşilor de aici s-a ocupat, până în anul 2003, părintele Nicolae Robotin din Parohia Oşorhei. Cele 25 de familii care alcătuiesc comunitatea ortodoxă din acest nou cartier al oraşului şi-au manifestat dorinţa de a avea un lăcaş de cult, astfel încât, în data de 19 august 2003, s-a pus piatra de temelie pentru noua biserică cu hramul "Sfântul Ierarh Nicolae".

Lucrarea Sfântului Nicolae

În demisolul bisericii s-a amenajat un paraclis, unde s-a început săvârşirea sfintelor slujbe. În anul 2004, părintele Vasile Ovidiu Ungur, inspector eparhial, a fost numit pe seama acestei biserici, care era, la acea vreme, filie a Parohiei Oşorhei. După numirea sa aici, s-au început demersurile administrative necesare pentru înfiinţarea noii parohii. Părintele Vasile Ungur a continuat lucrarea de construcţie a noului lăcaş de cult, astfel că, în prezent, biserica este ridicată, acoperită cu tablă zincată, tencuită în exterior în terasit şi praf de marmură. S-au amenajat în jurul bisericii o parcare şi un părculeţ cu flori, împrejmuit cu un gard de fier forjat. În interior, lăcaşul a fost dotat cu încălzire centrală, o sonorizare modernă, electrificarea clopotelor şi a fost înzestrată cu toate cele necesare săvârşirii sfintelor slujbe.

În 26 noiembrie 2006 s-a oficiat prima Liturghie în biserica care poartă hramul Sfântului Ierarh Nicolae, deoarece "mărturisesc că în cei şase ani de pastoraţie s-a observat vizibil lucrarea acestui sfânt aducător de daruri în viaţa parohiei noastre", ne-a declarat pr. Vasile Ungur. Tot el a fost cel care ne-a împărtăşit câteva idei pe care ar dori să le pună în practică în cadrul acestei parohii: "Intenţionez să amenajez subsolul bisericii ca bibliotecă parohială, cu un mic muzeu, să adunăm aici copiii pentru dezvoltarea proiectului "Hristos împărtăşit copiilor" în parohia noastră şi, dacă spaţiul ne va permite, şi un loc pentru agape şi parastase. Am început demersurile pentru pictura bisericii, pe care dorim să o realizăm în stil tradiţional bizantin. Desigur că toate acestea vor fi posibile prin mila şi ajutorul lui Dumnezeu".

Cel care se smereşte va fi înălţat

În ciuda unei vremi geroase, ierarhul Oradiei a fost aşteptat cu flori şi căldură duhovnicească de bunii credincioşi ai parohiei. În cadrul Sfintei Liturghii arhiereşti, după citirea pericopei evanghelice, Preasfinţitul Sofronie a tâlcuit înţelesurile bogate ce se desprind din textul acesteia: "Prin pericopa evanghelică de astăzi, a Vameşului şi a Fariseului, începem o călătorie duhovnicească pe cât de lungă, pe atât de frumoasă. La fel ca în fiecare an, ea ne pregăteşte, aşa cum se cuvine, duhovniceşte, firea noastră omenească, cea restaurată şi răscumpărată de Mântuitorul Iisus Hristos, de începerea urcuşului duhovnicesc spre Învierea Domnului".

"Perioada Triodului, rânduită de Biserică în cele zece săptămâni ce preced praznicul Învierii, este una din cele mai frumoase, ce impresionează prin sobrietatea slujbelor. Toate duminicile, şi în special duminicile Triodului, sunt etape în urcuşul nostru duhovnicesc spre înnoire şi ne pregătesc pentru curăţirea inimii, spre a putea ajunge să-L vedem şi să-L întâmpinăm pe Hristos Cel Înviat", a spus PS Sofronie.

Din învăţătura pericopei evanghelice se înţelege că "cel care se mândreşte şi îşi închipuie că este cineva, asemenea Fariseului, acela nu este îndreptăţit să Îl vadă pe Dumnezeu. Dacă el se urcă pe sine în locul slavei lui Dumnezeu, slava lui Dumnezeu nu îl poate suferi pentru că este plin de el însuşi, şi nu mai face loc prezenţei lui Dumnezeu în viaţa sa. Mândria din aceasta vine şi constă în lipsa prezenţei iubitoare a lui Dumnezeu. Unde să aibă loc Dumnezeu într-o viaţă, într-o existenţă, într-un om care este plin de el însuşi, atotsuficient, automulţumit? Acela însă care se smereşte pe sine, acela va fi înălţat. Despre ce înălţare este vorba? De bună seamă va fi înălţat la demnitatea de a fi vrednic să Îl vadă pe Dumnezeu, şi Îl vede pe Dumnezeu, prin Fiul Lui înomenit, pe Domnul nostru Iisus Hristos înălţat în slavă, la dreapta Tatălui".

"Întoarcerea omului în inima sa"

PS Sofronie a mai arătat că "inima se curăţă prin multă rugăciune, care, unită cu postul şi milostenia, creează starea de pocăinţă necesară, adăugându-i omului aripile duhovniceşti nevăzute care-l înalţă la demnitatea vederii lui Dumnezeu, la înălţimea duhovnicescă a vederii Mântuitorului Iisus Hristos. Pentru a ajunge la această stare duhovnicească, inima trebuie curăţată de toată întinăciunea şi de tot păcatul şi răutatea. Ca să ajungem la această măsură, trebuie să ne rugăm mult, neîncetat, cât mai des, cu rugăciunea Vameşului care se recunoaşte păcătos. Această rugăciune, într-o formă mai dezvoltată, se numeşte Rugăciunea lui Iisus sau Rugăciunea inimii, pentru că duce la curăţirea inimii şi la coborârea minţii în inimă, coborâtă prin creaţie de către Dumnezeu, nu pentru a se trufi, ci pentru a se smeri, astfel încât, prin rugăciune, mintea, raţiunea creată, se coboară în inimă, în chip smerit, şi ajunge să vadă prima dată păcatele proprii şi apoi să ajungă la contemplarea slavei dumnezeieşti".

"Această rugăciune neîncetată este rugăciunea smerită a Vameşului care l-a ajutat pe el să se întoarcă mai îndreptat la casa sa. Dar oare ce înseamnă din punct de vedere duhovnicesc întoarcerea la casa sa? Înseamnă întoarcerea la rădăcinile firii omeneşti care este inima. Întoarcerea omului în inima sa, în locul de unde izvorăsc toate: cele bune şi cele rele. Prin urmare, în Duminica Vameşului şi a Fariseului ni se propun două feluri de rugăciuni: una trufaşă care nu îndreptăţeşte şi care este o măsură şi o expresie a orgoliului. Pe aceasta Biserica nu ne-o recomandă. De cealaltă parte avem o rugăciune umilă, smerită, care este izvorul păcii şi îndreptării inimii, a curăţirii ei în vederea vederii lui Dumnezeu, a luminii dumnezeieşti necreate".

Credincioşii, îndemnaţi să continue lucrările

La finalul Sfintei Liturghii, părintele paroh Vasile Ungur a mulţumit tuturor celor care l-au ajutat şi au contribuit la înălţarea sfintei biserici de la numirea sa în această parohie. A mulţumit în primul rând lui Dumnezeu şi Preasfinţitului Sofronie pentru binecuvântarea şi prezenţa sa în mijlocul parohiei şi pentru săvârşirea Sfintei Liturghii arhiereşti. Preoţii, diaconii şi credincioşii prezenţi la slujbă au fost martorii hirotoniei diaconului Florin Remus Burlău în treapta preoţiei, pe seama bisericii cu hramul "Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul" din Parohia Orvişele, Protopopiatul Marghita, precum şi a hirotesiei întru duhovnic a noului hirotonit. În cuvântul festiv rostit la final, Preasfinţitul Sofronie a felicitat pe părintele paroh şi inspector eparhial şi pe bunii săi credincioşi pentru frumoasa biserică pe care au construit-o, îmbărbătându-i şi punându-le la inimă să continue lucrările, cu aceeaşi dragoste şi jertfelnicie, prin haina picturii care urmează să îmbrace interiorul sfântului lăcaş.