Liturghie arhierească la Mănăstirea Cocoș

Preasfințitul Părinte Visarion, Episcopul Tulcii, a oficiat duminică, 29 ianuarie 2017, Sfânta Liturghie la Mănăstirea Cocoș, fiind înconjurat de un sobor numeros format din ieromonahi ai mănăstirii și preoți de mir din parohiile învecinate. În cadrul Sfintei Liturghii au fost pomeniţi ctitorii şi binefăcătorii sfântului locaş, precum şi stareţii sfintei mănăstiri de la întemeiere până în vremea noastră. Totodată, au fost săvârşite cereri şi rugăciuni de mulţumire către Dumnezeu pentru toată purtarea de grijă şi binefacerile revărsate asupra obştii mănăstirii, slujitorilor, închinătorilor şi binefăcătorilor sfântului locaş, care a împlinit peste 180 de ani de existență și slujire românească.

Credincioșii participanţi la slujbă, veniți și din zone mai îndepărtate, s‑au închinat la moaştele Sfinţilor Mucenici Zoticos, Atalos, Kamasis şi Filipos, care se găsesc la mănăstire încă de la descoperirea lor la Niculiţel în anul 1971. În cadrul Sfintei Liturghii s‑au împărtășit și credincioși, între care mulţi copii. În cuvântul de învățătură, pornind de la modelul femeii cananeence, Preasfinția Sa a vorbit credincioșilor despre valoarea și puterea rugăciunii curate ca mijloc de legătură a omului cu Dumnezeu. La finalul slujbei, toți participanții au luat parte la agapa oferită în trapeza mănăstirii.

Actuala biserică construită între anii 1911 și 1913, după planurile celebrului arhitect Toma Dobrescu din București, se găsește pe amplasamentul vechii biserici, demolată în anul 1910 pentru construcţia celei noi. Biserica este construită în stil bizantin, în formă de cruce, altar, naos, pronaos, pridvor închis şi pridvor deschis. Pictura iniţială a bisericii a fost realizată în stil neobizantin de către pictorul italian Francisco de Biasse, între anii 1914 și 1916, restaurată ulterior de către Anatolie Cudinov în perioada 1957-1958. Astăzi întreaga biserică este decorată în tehnica mozaic. Mănăstirea Cocoș este cea mai veche dintre mănăstirile dobrogene, înființată în anul 1833, ea reprezentând în perioada dominației otomane asupra Dobrogei flacăra spiritualității și culturii românești din acest spaţiu.