Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop‑vicar patriarhal, s‑a aflat duminică, 22 decembrie 2024, în mijlocul credincioșilor parohiei bucureștene Udricani, unde a săvârșit Sfânta Liturghie.
Liturghii arhiereşti la Dealu Mare, Frăsinei şi Severin
Arhiereii olteni au adus binecuvântare şi bucurii duhovniceşti în rândul credincioşilor, în cea de a doua duminică a Postului Mare. Cu acest prilej, au fost săvârşite Sfinte Liturghii la mănăstirile Dealu Mare şi Frăsinei şi în Parohia „Sfântul Ilie Tesviteanul“ din municipiul Drobeta-Turnu Severin.
Duminica Sfântului Grigorie Palama, a doua din Postul Mare, a adunat sute de credincioşi în lăcaşurile de închinare din Mitropolia Olteniei. Prezenţi în mijlocul „turmei celei cuvântătoare“, arhiereii olteni au împărtăşit cuvânt de învăţătură, după săvârşirea Sfintei şi Dumnezeieştii Liturghii la altarul mănăstirilor şi bisericilor de enorie.
Înaltpreasfinţitul Părinte Irineu, Arhiepiscopul Craiovei şi Mitropolitul Olteniei, a slujit la Mănăstirea Dealu Mare.
În cuvântul de învăţătură, rostit la finalul slujbei euharistice, IPS Părinte Mitropolit a tâlcuit înţelesurile duhovniceşti desprinse din pericopa evanghelică duminicală (de la Marcu 2, 1-12). „Duminica a doua din Sfântul şi Marele Post ne prezintă în cadrul Sfintei Liturghii, la Sfânta Evanghelie de astăzi, una din minunile pe care Mântuitorul nostru Iisus Hristos le-a săvârşit în faţa mulţimilor, vindecând un om paralizat, care nu putea să se mişte, fiind adus de alţii şi coborât prin acoperişul casei unde predica Domnul. Sfântul Evanghelist Marcu ne spune că Domnul a poposit într-o casă cunoscută în Capernaum, unde venea adesea şi vorbea mulţimilor despre Împărăţia lui Dumnezeu, despre felul cum trebuie omul să se pregătească pentru a trece din această viaţă în cea veşnică, unde va primi răsplată pentru faptele sale cele bune. Atât de mulţi au venit atunci să-L asculte, încât casa aceea a devenit neîncăpătoare. Sfântul Evanghelist pregăteşte momentul vindecării, arătându-ne locul strâmt şi neîncăpător al casei, spre a sublinia şi mai mult credinţa şi evlavia celor care l-au purtat pe cel bolnav înaintea Mântuitorului Hristos. De fiecare dată când găsea credinţă la oameni şi la cei care aveau nevoie de sănătate, Domnul săvârşea minuni. Minunea este spre întărirea credinţei, ca omul să ajungă la maturitate sufletească şi să-şi întărească şi mai mult convingerea că Dumnezeu este Acela care face ca lucrurile să fie de folos pentru viaţa noastră pământească, în perspectiva dobândirii vieţii veşnice“, a spus IPS Părinte. În continuare, Mitropolitul Olteniei a arătat că oamenii care l-au adus pe cel bolnav „nu cereau pentru ei vindecare, ci pentru un semen de-al lor. Sfântul Evanghelist Marcu nu ne spune dacă erau rude sau apropiaţi ai casei omului bolnav, ci numai ne arată credinţa lor. Aceasta ne îndeamnă să credem că numai credinţa în Dumnezeu este aceea care ne apropie de Cel Atotputernic, fiind bineprimită înaintea milostivului Dumnezeu. Credinţa tovarăşilor slăbănogului, că putea fi vindecat de Domnul, era însoţită şi de mila faţă de acesta. Ei ne arată astfel că de fiecare dată credinţa noastră trebuie exprimată prin fapte bune şi întărită prin iubire. Ei au avut astfel şi credinţă, şi fapte bune, primind astfel în dar vindecarea fratelui lor“, a încheiat IPS Irineu.
Liturghie arhierească la Mănăstirea Frăsinei
Preasfinţitul Părinte Emilian Lovişteanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Râmnicului, a oficiat Sfânta Liturghie la Mănăstirea Frăsinei, din comuna Muereasca, judeţul Vâlcea. În cuvântul de învăţătură rostit după Sfânta Liturghie, PS Emilian Lovişteanul a explicat pericopa evanghelică a vindecării slăbănogului din Capernaum, îndemnându-i pe credincioşi să se împace cu Dumnezeu şi cu oamenii prin mărturisirea păcatelor şi împărtăşirea cu Sfintele Taine în această perioadă de post, pentru sănătatea trupului şi mântuirea sufletului.
Răspunsurile la strană au fost oferite de către un grup de părinţi din obştea mănăstirii. La Sfânta Liturghie arhierească oficiată astăzi la chinovia vâlceană de la Frăsinei au luat parte numeroşi credincioşi din Eparhia Râmnicului, dar şi din ţară.
Viaţa monahală de aici se aseamănă cu cea de la Muntele Athos: în mănăstire nu au voie să intre femei şi nu se găteşte cu carne. În acest sens, Sfântul Calinic a aşezat în anul 1867 o piatră de legământ la circa 2 kilometri de mănăstire, unde există astăzi o biserică şi dependinţe pentru cazarea femeilor. Pe piatra de legământ sunt gravate cu litere chirilice atât binecuvântări, pentru cele care vor păstra acest legământ, cât şi blesteme, pentru cele care vor călca hotărârea sfântului.
Legământul Sfântului Calinic se respectă cu stricteţe. Chiar în timpul păstoririi sale, cei care l-au călcat au fost pedepsiţi aspru. Este cunoscut episodul tinerei păstoriţe din satul Muereasca, care din greşeală a trecut hotarul şi s-a îmbolnăvit de epilepsie, fiind nevoită să ceară ajutorul Sfântului Calinic pentru a fi iertată şi în acelaşi timp tămăduită.
Biserica severineană „Sfântul Ilie“, în haină de praznic
Câteva sute de credincioşi severineni au participat în Duminica Sfântului Grigorie Palama la slujba arhierească săvârşită de Preasfinţitul Părinte Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, la Biserica „Sfântul Ilie Tesviteanul“ din municipiu. Atmosfera duhovnicească de profundă rugăciune, specifică perioadei postului, a fost întreţinută de cântările interpretate în stil bizantin de către Grupul psaltic „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe“ de la Catedrala episcopală din Turnu Severin.
La finalul Sfintei Liturghii, PS Părinte Episcop a pus la inima celor prezenţi sfaturi duhovniceşti, după care a primit cuvântul de mulţumire al părintelui paroh Ioan Ovidiu Polexă pentru vizita pastorală de suflet. Ierarhul mehedinţean a vizitat apoi noua biserică în construcţie de lângă paraclisul provizoriu, felicitându-l pe părintele paroh pentru frumuseţea lucrărilor efectuate în sfântul lăcaş, în special pentru veşmântul mural care începe să prindă contur. Toţi cei care au luat parte la ceremonia euharistică au fost miruiţi de către un părinte slujitor în interiorul bisericii celei noi, putând să vadă şi ceea ce s-a realizat prin mica lor contribuţie.