În după-amiaza zilei de miercuri, 24 aprilie, Biblioteca Sfântului Sinod din Capitală a găzduit un eveniment cultural deosebit, organizat în colaborare cu Ambasada Georgiei în România și cu compania georgiană
24 Apr, 2024
Loc de rugăciune în subteran, la Pogleţ
În satele din comuna Corbasca, judeţul Bacău, nu te duci decât dacă ai bunici acolo. Sau rude pe care ţii morţiş să le vizitezi. Altminteri, pe drumul spre Băcioiu, mai ales primăvara, te îngropi de viu în lutul frământat de copitele vitelor şi cailor.
Pe aceste meleaguri parcă uitate de lume, o mică, dar fascinantă comunitate de maici a reuşit să întemeieze la Pogleţ o frumoasă mănăstire. Au ridicat totul din nimic şi au rupt din viaţă pentru a face un colţ de rai. Şi au reuşit. Săptămânal, zeci de suflete horopsite poposesc aici, după ce au străbătut cărările pădurii seculare ce desparte satul de biserică, pentru a primi mâncare şi ajutor. Sunt copiii de la şcoală, mulţi din familii de romi, cărora Biserica le-a întins o mână de ajutor.
Aici a dorit să-şi doarmă somnul de veci şi fostul arhiepiscop al românilor din Occident, Adrian Hriţcu, cel care, în ultimii ani de viaţă, îşi petrecea verile în mijlocul localnicilor, stând de vorbă cu oamenii şi oferind dulciuri copiilor. De altfel, vrednicul de pomenire ierarh a pus, alături de PS Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului, piatra de temelie a primei biserici din Băcioiu.
Pelerinii mai au încă un motiv de a reveni cu bucurie la Pogleţ: bisericuţa de lut, săpată sub pământ la vreo patru metri jumătate. Situat pe coama dealului dinspre răsărit, îndărătul chiliilor, lăcaşul de cult impresionează prin migala cu care a fost săpat şi simplitatea execuţiei ce aminteşte de catacombele primilor creştini. „Iniţial, ne-am propus să facem un beci, dar văzând că e pământ bun ne-am gândit apoi să facem un paraclis. Lăcaşul se află sub pământ, cum am văzut când am fost în pelerinaj la Lavra Pecerska, în Ucraina. În biserica mare este frig iarna. Unde să stăm mai la căldură, să nu ne bată vântul? Ne-am apucat de treabă iarna trecută. Aşa că, după programul de rugăciune, «am pus calul la căruţă» şi ne-am apucat de săpat. În două luni, am făcut acest paraclis“, a explicat părintele Arsenie Voaideş. Deşi nu e foarte întins, în cei aproape 50 de metri pătraţi, se pot ruga în linişte toate maicile de la Pogleţ. Iar pentru ca lucrarea să fie desăvârşită, deasupra paraclisului a fost ridicată o chilioară autentic ţărănească.
