Locaşul de rugăciune al credincioşilor din Amnaş

Localitatea Amnaş din judeţul Sibiu păstrează până în zilele noastre urmele unor vechi civilizaţii de pe meleagurile transilvane. Românii vieţuitori în această veche vatră sătească şi-au făcut simţită de timpuriu prezenţa nu doar prin gospodăriile lor, ci şi prin înălţarea unor locaşuri de rugăciune, actuala biserică din sat fiind una dintre cele mai frumoase din zonă.

Biserica „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul“ din Amnaş este fără îndoială simbolul acestei localităţi sibiene şi cel mai important loc din această veche aşezare. Biserica impresionează prin dimensiuni şi frumuseţe şi ne arată cât de vrednici au fost dintotdeauna credincioşii din Amnaş. Chiar dacă puterea financiară a comunităţii nu a fost, poate, niciodată la nivelul marilor localităţi din apropiere, credinţa şi dăruirea enoriaşilor au întrecut cu mult aşteptările tuturor. Dovada este tocmai biserica din sat, renovată în totalitate de curând, în vremuri cât se poate de grele din punct de vedere economic. Înainte de a vedea cum s-au străduit credincioşii din Amnaş în ultimii ani să redea frumuseţea de altădată a bisericii lor, vom afla câte ceva despre localitatea sibiană.

Aşezarea sătească este ferită de căile moderne de comunicaţie construite în zona oraşului Sălişte, localitate de care aparţine Amnaşul din punct de vedere administrativ.

Pentru a vedea frumoasa localitate şi minunata biserică din Amnaş, pelerinul trebuie să se abată de la şoseaua ce leagă Sibiul de Sălişte şi să apuce pe un drum ceva mai anevoios. Poate că la prima vedere am fi cuprinşi de gândul că satul Amnaş este izolat de lume, de civilizaţia modernă. Acest gând dispare îndată ce ochiul este alintat de frumuseţile naturii care înconjoară aşezarea sătească, dar şi de farmecul drumului ce ne îndreaptă spre vechea localitate. Ajunşi în sat, vom descoperi o lume rurală autentică, în care oamenii sunt preocupaţi de viaţa lor de zi cu zi din gospodării şi din locurile unde îşi duc animalele la păşunat sau cultivă pământul.

Nu este greu să ne dăm seama că biserica din inima satului este un loc foarte important pentru viaţa comunităţii. Aici, oamenii vin să mulţumească lui Dumnezeu pentru darurile de fiecare zi primite prin bogăţiile naturii. Tot aici oamenii din Amnaş îşi plâng necazurile şi aprind o lumânare la mormintele înaintaşilor. Nu în ultimul rând, la biserică trăiesc frumoasele clipe de la nuntă şi de la botezul copiilor. Din toate aceste motive, biserica din Amnaş trebuia să fie o ctitorie fără seamăn în zonă. Casa închinată Domnului de amnăşeni este un prinos din toate roadele muncii lor şi mândria sătenilor.

Civilizaţia preistorică

Pentru de a afla mai multe despre Biserica „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul“, trebuie să cunoaştem câte ceva din istoria Amnaşului. Conform informaţiilor oferite de istoricul Nicolae Stoicescu în „Repertoriul bibliografic al localităţilor şi monumentelor medievale din Transilvania“, satul Amnaş este atestat documentar la 1309. Aşadar, vorbim despre una dintre localităţile vechi ale Ardealului sudic. Amnaşul este aşezat în apropierea Mărginimii Sibiului, o zonă cunoscută turiştilor din ţară şi din străinătate pentru specificul pur românesc, tradiţii şi istorie.

În românii din Mărginimea Sibiului şi-au găsit mereu un sprijin confraţii din Amnaş, lucru păstrat până în zilele noastre, după cum vom vedea în continuare.

Odinioară, localitatea purta denumirea de Amlaş, nume folosit până astăzi de către anumiţi oameni din această zonă. Denumirea localităţii provine de la râul care străbate aşezarea. Urmele găsite după efectuarea unor săpături arheologice au indicat existenţa unor civilizaţii încă din vremea preistorică. Astfel, în 1850 au fost găsite în locul numit „Gropile Hoţilor“ un tezaur ce cuprindea monede din ultimele două secole dinainte de Hristos. În Amnaş au mai fost descoperite şi urme ale civilizaţiei romane, iar mai apoi ale celei medievale. Au fost găsite pe teritoriul satului un vârf de săgeată, un pinten de fier placat cu argint şi monede de argint şi bijuterii. Toate aceste descoperiri arheologice demonstrează că pe această vatră s-au succedat civilizaţii care au găsit aici toate cele necesare traiului şi au făcut din meleagurile amnăşene locuri primitoare şi vestite pentru frumuseţea lor.

Amnaşul a fost de la început o aşezare cu preponderenţă săsească. În 1472, documentele aşază localitatea sub Scaunul Săsesc al Sibiului. În timp au apărut aici şi familii de români, care au convieţuit alături de comunitatea săsească. De Amnaş este legat şi numele unui celebru fotbalist care s-a născut aici. Acest fotbalist a fost unul dintre cei mai iubiţi fii ai satului, dar şi unul dintre cei mai îndrăgiţi sportivi români. Michael Klein a trăit în perioada 1959-1993 şi a făcut parte dintr-o generaţie de neuitat a echipei naţionale de fotbal, la care a avut 90 de prezenţe. A jucat la mai multe echipe de club şi din păcate a trecut la cele veşnice pe neaşteptate şi mult prea devreme.

Ctitoria lui Mihai Onea

Prezenţa românilor la Amnaş din timpuri vechi a marcat trecutul acestei localităţi. Existenţa Bisericii „Sfântul Proroc Ilie Tesviteanul“ la Amnaş demonstrează că a existat aici o comunitate românească bine închegată. Locaşul de cult a fost zidit în perioada 1885-1889, de credincioşii din sat, cu mari eforturi dar şi cu sprijin din afara satului. Istoricul bisericii îl aminteşte pe Mihai Onea din localitatea Cacova, astăzi Fântânele, ca unul dintre principalii ctitori. Fiindcă localitatea Cacova face parte din Mărginimea Sibiului, unde vieţuiau doar români, este lesne a înţelege cât de mare şi de important a fost ajutorul oferit de mărgineni către fraţii lor din Amnaş. Ca mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru ajutorul primit, Mihai Onea a venit în sprijinul comunităţii din Amnaş şi a contribuit esenţial la zidirea locaşului de cult. Până în zilele noastre, memoria acestui om cu suflet mare este vie, iar recunoştinţa amnăşenilor faţă de ctitorul bisericii lor este pe măsură.

Biserica este zidită în formă de navă, cu o arhitectură specifică locaşurilor de cult din Transilvania. Deşi construită din piatră şi cărămidă, locaşul de cult a necesitat de-a lungul timpului şi reparaţii. Amintim aici pe cele efectuate în ultimii ani, prin eforturile actualilor credincioşi, precum şi ale preotului paroh Ciprian-Ionel Nuţă. În 2007, comunitatea de la Amnaş a început să renoveze şi să reînfrumuseţeze biserica din temelii. Locaşul de cult s-a degradat în timp şi a necesitat ample lucrări de consolidare şi renovare.

„Aceste lucrări nu au fost uşoare şi am întâmpinat multe dificultăţi până la finalizarea lor. Mi-am propus, încă de la venirea mea în această parohie, să încep împreună cu enoriaşii aceste lucrări, pe lângă activitatea pastoral-misionară. Am încercat încă de la început să conştientizăm că numai prin eforturile noastre şi prin prezenţa numeroasă la sfintele slujbe, locaşul de cult va renaşte. Am înţeles împreună rostul nostru pe pământ şi că din puţina noastră agoniseală trebuie să oferim ceva şi pentru biserica parohială, încât ea să devină din nouă o bijuterie“, ne-a spus părintele Ciprian-Ionel Nuţă.

Refăcută din temelii

Lucrările de renovare s-au încheiat în acest an, când comunitatea de la Amnaş şi-a văzut împlinit visul de a se mândri din nou cu biserica lor din sat. De altfel, respectul adânc faţă de înaintaşi, dar şi faţă de ctitorul Mihai Onea i-a determinat pe credincioşii din Amnaş să nu lase biserica lor în paragină. Între lucrările efectuate în toţi aceşti şapte ani, cele mai importante au fost cele de subzidire şi de înlocuire a acoperişului. Atât lemnul vechi, cât şi ţigla au fost schimbate, pentru ca mai apoi să fie efectuate şi celelalte lucrări. La exterior a fost refăcută tencuiala, iar la interior s-a schimbat vechea podea de lemn cu pardoseală din granit şi marmură. Aşa cum am mai spus, credincioşii s-au mobilizat exemplar pentru a susţine aceste lucrări.

„Pe lângă toate contribuţiile aduse de credincioşii din parohia noastră, am primit donaţii consistente din partea mai multor oameni cu suflet mare. Amintesc aici pe doamnele Elena Preda, Cecilia Şoroşăreanu şi Emilia Radu, pe care le numesc fiice ale parohiei noastre. Aceste femei credincioase ne-au fost alături în multe rânduri în toţi aceşti ani. Am cunoscut în Amnaş un om care nu este din parohie, şi anume pe domnul Cornel Popa. Din partea domniei sale am primit ajutor în eforturile noastre de a reface biserica. Am avut lângă noi şi Primăria Săliştei şi le mulţumim tuturor pentru contribuţia lor“, ne-a mai spus părintele Nuţă.

Binefăcători din Mărginimea Sibiului

Un lucru demn de menţionat este ajutorul primit din satele Mărginimii Sibiului. Dacă în trecut credincioşii din Amnaş au primit ajutor pentru zidirea bisericii lor, iată că şi în zilele noastre această legătură între comunităţi s-a păstrat. Mai multe familii din câteva sate ale Mărginimii Sibiului nu au stat prea mult pe gânduri şi au oferit ajutorul mult aşteptat.

„Credincioşi din Sibiel şi Tilişca au venit şi au sprijinit munca noastră. Ei s-au bucurat că există şi în altă zonă o frumoasă biserică unde se pot face lucruri minunate. Amintim familiile Miclăuş, Banciu şi Bunea de la Tilişca, dar şi pe Ioan Luca şi Nicolae Muntean care au făcut mobilierul nou şi stranele din biserică. Mai amintim pe Sorin Barbu de la Sălişte, care încă de la punerea temeliei pentru casa parohială s-a oferit să ne sprijine. Toate aceste lucrări au fost binecuvântate anul acesta de Înaltpreasfinţitul Laurenţiu, Arhiepiscopul Sibiului şi Mitropolitul Ardealului, pe 22 iunie, în Duminica a 2-a după Rusalii. Fiindcă nu s-au găsit mărturii că locaşul de cult a fost sfinţit de arhiereu, IPS Mitropolit Laurenţiu a săvârşit şi rânduiala de zidire şi târnosire a Sfintei Mese. La sfinţire au participat foarte mulţi credincioşi, fii ai satului şi binefăcători, care s-au bucurat de comuniunea frăţească şi de realizarea unui proiect mult aşteptat. În următoarea perioadă, comunitatea de la Amnaş îşi va concentra eforturile spre lucrările de pictură interioară, pentru ca biserica parohială să fie într-adevăr o poartă spre cer.

Muzeu şi oficiu parohial

Alături de biserica din Amnaş se află casa parohială, unde este amenajat şi un mic muzeu bisericesc. Cele mai valoroase obiecte de patrimoniu din parohie sunt păstrate şi conservate aici. Casa parohială a fost ridicată tot în aceşti ani, pe locul unde a fost o veche construcţie.

Actuala casă parohială oferă spaţiu şi condiţii optime pentru activităţile administrative ale parohiei, dar şi pentru cele pastorale şi catehetice.

„Încercăm să apropiem cât mai mulţi tineri de Biserică, prin întâlniri şi cateheze. Acum, când avem toate condiţiile pentru activitatea pastoral-misionară, vom veni şi mai mult în sprijinul tinerilor care doresc să se îngrijească de sufletul lor“, ne-a spus părintele Nuţă.