Locuitorul pustiului cinstit în mijlocul cetăţii

Biserica domnească "Sfântul Antonie cel Mare" - Curtea Veche (Paraclis patriarhal) şi-a sărbătorit ieri, 17 ianuarie, ocrotitorul spiritual, pe Sfântul Cuvios Antonie cel Mare. Slujba Sfintei Liturghii a fost săvârşită, cu prilejul celui de-al doilea hram al sfântului lăcaş, de către Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Sărbătoarea a început la Biserica "Sfântul Antonie cel Mare" încă de luni seara, cu o procesiune în cadrul căreia icoana făcătoare de minuni a Sfântului Cuvios Antonie cel Mare a fost purtată până la locul unde s-a aflat biserica ce a ars în incendiul din anul 1847, după care a fost săvârşită slujba Vecerniei unită cu Litia.

Ieri, în ziua sărbătorii Sfântului Cuvios Antonie cel Mare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a săvârşit Sfânta Liturghie, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi. În cuvântul de învăţătură rostit în cadrul slujbei, Preafericirea Sa a vorbit despre Sfântul Cuvios Antonie ca model al vieţuirii monahale. "Sfântul Antonie cel Mare este părintele duhovnicesc al tuturor monahilor şi monahiilor. El rămâne în conştiinţa Bisericii ca un om care, deşi nu a făcut multe studii, a dobândit înţelepciune multă printr-o relaţie directă cu Dumnezeu, prin rugăciune, prin post, prin iubire faţă de Hristos. Învăţătura lui este esenţială: Hristos este bogăţia vieţii noastre şi scopul vieţii noastre este dobândirea vieţii veşnice în Împărăţia Preasfintei Treimi", a spus Preafericirea Sa.

Mănăstirile din oraşe aduc speranţă sufletelor pustiite de păcate

Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române a felicitat, cu prilejul sărbătorii Sfântului Cuvios Antonie cel Mare, pe toţi monahii şi monahiile din Biserica noastră, evidenţiind totodată legătura de cooperare misionară dintre mănăstire şi parohie. "Felicităm astăzi pe toţi cei care vieţuiesc în mănăstiri şi în schituri sau retraşi în locuri mai ascunse, în munţi, în păduri, în sihăstrii. Astăzi, nu mai avem atâţia călugări câţi erau în timpul Sfântului Antonie cel Mare, dar cei care au rămas sunt luptători într-o vreme în care pustia s-a mutat din locuri nisipoase şi pietroase în sufletele oamenilor, pustiite prin necredinţă şi prin lipsa de rugăciune, prin gândire fără Dumnezeu şi viaţă fără Dumnezeu. Mănăstirile din cetate sau din oraşe, ca şi cele din apropierea localităţilor, aduc speranţă şi rugăciune şi sunt pentru noi o călăuză. O mulţime de preoţi duhovniceşti merg împreună cu credincioşii lor la mănăstiri şi au văzut că acest fapt sporeşte evlavia în parohie. În ortodoxia sănătoasă nu a existat niciodată o contradicţie între parohie şi mănăstire. Tinerii care veneau la mănăstire să devină călugări veneau din parohii. Parohia forma tineri botezaţi, îi forma în evlavie prin părinţii duhovniceşti, adică prin preoţii de parohie, împreună cu părinţii naşi ai copiilor şi părinţii după trup şi, astfel, parohiile au ajutat mănăstirile. În acelaşi timp însă, mănăstirile se roagă pentru o mulţime de oameni care au probleme, care sunt dezorientaţi şi astfel putem vorbi, mai ales la români, de o simbioză între mănăstire şi parohie, fără să se amestece jurisdicţiile şi vocaţiile", a mai spus Preafericitul Părinte Patriarh Daniel.

Daruri şi distincţii

La finalul slujbei, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a conferit Ordinul "Sanctus Stephanus Magnus" pentru clerici părintelui paroh Gheorghe Zaharia, iar pentru lăcaşul de cult a dăruit ultima ediţie a Sfintei Evanghelii, cu icoane color, Proloagele editate într-o nouă ediţie şi volumul "Catedrala Mântuirii Neamului. Istoria unui ideal". Părintele Gheorghe Zaharia a mulţumit Patriarhului Bisericii Ortodoxe Române pentru prezenţa în mijlocul credincioşilor din parohie la acest ceas de sărbătoare şi a prezentat pe scurt activităţile misionare, culturale, filantropice şi edilitare desfăşurate în parohie.