Preasfințitul Părinte Paisie Sinaitul, Episcop‑vicar patriarhal, s‑a aflat duminică, 22 decembrie 2024, în mijlocul credincioșilor parohiei bucureștene Udricani, unde a săvârșit Sfânta Liturghie.
Lucrare despre revolta de la 1914 din Ocna Sibiului
Editura „Andreiana“ a Arhiepiscopiei Sibiului a publicat recent lucrarea „Revolta ţăranilor români din Ocna Sibiului împotriva comasării terenurilor agricole din primăvara anului 1914“, scrisă de economistul Simion Luca, fiul unuia dintre cei şapte artizani ai evenimentelor de acum 100 de ani rămase în istoria Transilvaniei ca un act de mare curaj şi demnitate din partea ţăranilor români aflaţi sub asuprire austro-ungară.
Cartea ieşită de sub tipar la Editura „Andreiana“ a Arhiepiscopiei Sibiului marchează cei 100 de ani scurşi de la arderea „cărţilor de comasaţie“ din Ocna Sibiului, eveniment care s-a petrecut pe 17 mai 2014 şi prin care ţăranii români din localitatea aflată la 17 kilometri de cetatea Sibiului şi-au manifestat dezacordul faţă de planurilor autorităţilor austro-ungare de a comasa terenurile agricole, un act ce implica deposedarea românilor şi redistribuirea faţă de anumite persoane privilegiate.
În forma tipărită, lucrarea este rodul colaborării dintre Ioan Luca, care a oferit manuscrisul redactat de unchiul său, economistul Simion Luca, fiul eroului Lazăr Luca din Ocna Sibiului, şi Editura „Andreiana“.
Revolta românilor
Acest manuscris redactat în perioada 1978-1982 a fost prelucrat şi redactat de consilierul cultural de la Arhiepiscopia Sibiului, pr. dr. Savu Popa şi prof. univ. dr. Corneliu Bucur. Manuscrisul lui Simion Luca este intitulat „Opresiuni-Riposte-Represiuni în Transilvania“ şi „Revolta ţăranilor români din Ocna Sibiului din primăvara anului 1914. Arderea planurilor de comasare a pământului“. Lucrarea descrie amănunţit cum şapte ţărani din Ocna Sibiului, dintre care şase implicaţi în mod direct, au sustras şi ars în noapte de 17 mai 1914 planurile de comasare a terenurilor agricole din Ocna Sibiului. Evenimentul este prezentat în manuscrisul lui Simion Luca în contextul istoric mai larg al Transilvania, dar lucrarea tipărită la Sibiu nu conţine o mare parte din capitolul „Incursiune în trecutul istoric al Transilvaniei“ din manuscrisul original. Editorii amintiţi au dorit să insiste mai mult pe evenimentele de la Ocna Sibiului şi, de aceea, se cerea o fluenţă a textului. Din capitolul amintit a fost păstrat doar subcapitolul „Memorandumul românilor din Transilvania şi Ungaria din anul 1982“.
Valoare documentară a lucrării
Lucrarea publicată la Sibiu are două părţi: „Opresiuni-Riposte-Represiuni în Transilvania“, în care cititorului îi sunt deschise perspectivele spre miezul temei şi „Revolta ţăranilor români din Ocna Sibiului împotriva comasării terenurilor agricole din primăvara anului 1914. Arderea planurilor de comasare“. Nu este trecută cu vederea nici istoria localităţii Ocna Sibiului, locul unde a avut loc istoricul eveniment descris în lucrare.
„Pe lângă stilul şi caracterul ştiinţific foarte erudit, lucrarea, în sine, are adevărate virtuţi literare narative, autorul ei, Simion Luca, dezvăluindu-ne, astfel, un suflet rafinat şi o inteligenţă cultivată, fiind capabil de a face evaluări şi judecăţi de valoare, sub aspect filozofic-moral şi existenţial. Ţăranii ocneri, de-a lungul istoriei, şi-au «sfinţit» pământul cu multe sacrificii, cu sudoare şi cu sânge. Alături de sarea scoasă şi ea din «măruntaiele» acestui pământ, cu multă trudă şi jertfă, ţarinile şi pământurile au fost cele dătătoare de rod bogat şi mănos, pentru traiul şi pâinea «cea de toate zilele». De aceea, această carte are valoare documentară, dar şi memorialistică, pentru că ea cuprinde importante mărturii, consemnate în scris, ale autorilor şi participanţilor la acţiune, bazându-se şi pe cercetări şi anchete făcute în cadrul acestei comunităţi, martoră a evenimentelor istorice memorabile“, spune pr. Savu Popa în Cuvânt înainte.
Eroii din 17 mai 1914
Prima partea lucrării aduce cititorilor preţioase informaţii cu privire la populaţia Transilvaniei, la principalele opresiuni asupra poporului român de pe aceste meleaguri, care au contribuit la creşterea sentimentului naţional, la Memorandumul românilor din 1982 şi la politica guvernelor maghiare faţă de românii din Ardeal în prima partea secolului al XX-lea.
Partea a doua a cărţii este de fapt şi miezul temei prezentate. Această parte este păstrată integral din manuscrisul lui Simion Luca şi conţine informaţii despre Ocna Sibiului şi terenurile acesteia, despre actul de oprimare a românilor prin comasarea terenurilor, exemple de comasări şi scopurile urmărite de autorităţi prin acestea.
În capitolul „Arderea planurilor de comasare a pământului de către ţăranii români din Ocna Sibiului în primăvara anului 1914“ ni se prezintă cum Lazăr Luca al lui Dănilă, Lazăr Oprişor al lui Piţu, Ioan Albu al lui Lazăr Albu, Simion Balteşiu al lui Sai Matei, Ioan Popa al lui Cătana, Ioan Popovici şi Ioan Stoia au ars planurile sustrase de la primărie, au fost arestaţi, anchetaţi, judecaţi şi condamnaţi.
Naraţiune de roman, cu dialoguri
Acţiunea de sustragere şi de ardere ne este prezentată de Simion Luca asemenea unei naraţiuni de roman, alocuri presărată cu dialoguri-mărturii între el şi tatăl său sau mama sa. Textul încântă şi prin concluziile moralizatoare şi comentariile autorului, din care fiecare cititor are câte ceva de învăţat: „Caractere şi conştiinţe adevărate, conştiente, n-au putut fi prăbuşite, dar, în cele din urmă, o figură de femeie în vârstă, săracă în cele spirituale, s-a prezentat la primărie, cu speranţa năroadă că va primi ea banii promişi trădătorilor. Acolo, în faţa oficialilor, a declarat pur şi simplu că cei trei arestaţi, Lazăr Luca, Ioan Albu şi Ioan Stoie sunt vinovaţi. Şi, nerăbdătoare, fără a mai zăbovi, a cerut să i se plătească banii. Apreciem că nu este cazul a analiza în detaliu cât de mediocru era nivelul ei mintal. El rezultă - credem - cu suficientă claritate şi precizie din însăşi relatarea obiectivă a desfăşurării delaţiunii“ (subcapitolul „Denunţătoarea, p. 156).
Lucrarea relatează mai apoi soarta eroului principal, Lazăr Luca şi a celorlalţi ocneri şi după condamnarea lor şi începerea războiului mondial, în care au fost mobilizaţi, iar o parte şi-au dat viaţa pe front. Lazăr Luca, după ce a fost înrolat în armata austro-ungară şi rănit pe front, a trecut munţii şi s-a înrolat în 1915 în armata română, luptând pentru unirea Transilvaniei cu ţara.
În Epilog, Simion Luca prezintă câteva „reflexii asupra cauzelor, contextului istoric-economic, social şi familial, cât şi a urmărilor producerii unui eveniment insurecţional“, iar editorii au adăugat la anexe câteva date despre eroii cărţii, imagini din Ocna Sibiului, o galerie de fotografii-document şi imagini ale caselor locuite de eroii principali, lăsate urmaşilor acestora.