Lucrările Congresului Internaţional de Teologie continuă

În Sala „Conventus” a Palatului Patriarhiei au continuat ieri, 6 septembrie 2016, lucrările Congresului Internaţional de Teologie „Educaţia religioasă a tinerilor în contextul secularizării actuale”. Tema celei de-a 5-a sesiuni de comunicări a fost „Statutul educaţiei religioase în şcolile publice: probleme şi perspective”, iar sesiunea a 6-a de comunicări a avut ca principal obiectiv „Educaţia religioasă a tinerilor în Bisericile Ortodoxe surori”.

În deschiderea sesiunii a 5-a de comunicări, moderată de pr. prof. dr. Ştefan Buchiu, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din Bucureşti, prof. dr. Constantin Cucoş de la Facultatea de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi, a prezentat referatul cu titlul „Posibilităţi şi limite ale unei educaţii religioase interconfesionale şi integrative. O perspectivă pedagogică”. „Interconfesionalitatea reprezintă o ipostază importantă a interculturalităţii. Cetăţenia europeană, spre care se aspiră, se va baza pe felul în care vom gestiona multiculturalitatea şi multiconfesionalitatea. Termenul de integrare pare a fi destul de incomod, provocând disconfort şi suspiciune. El poate speria, de bună seamă. Acesta trimite la o realitate conceptuală mobilă, deschisă, improbabilă. Energiile lui semantice pot deborda imprevizibil, pot fi folosite în mod abuziv (sunt exemple în acest sens mai ales în spaţiul politic).

Integrarea se poate face la mai multe niveluri: la nivelul politicii şcolare, prin crearea unui cadru legislativ şi stipularea unor strategii sau dispozitive organizatorice care să faciliteze integrarea (a se vedea în acest sens Legea învăţământului, 1995, ce sugerează niveluri posibile de integrare); la nivelul instituţional, prin strategii puse în act de către şcoli, de către actorii din aşezămintele educaţionale de bază; la nivelul conceperii şi vehiculării de către profesori a curriculumului în mod concret, în procesele de predare-învăţare”, a precizat prof. dr. Constantin Cucoş.

În continuare, conf. dr. Adrian Lemeni, de la Facultatea de Teologie Ortodoxă „Justinian Patriarhul” din Bucureşti, a prezentat referatul „Miza educaţiei religioase promovate în şcolile publice”, în care a vorbit despre infantilizarea sau alienarea gândirii, dobândită prin promovarea unei educaţii, înţeleasă ca divertisment digitalizat asociat cu pragmatismul antreprenorial, dar şi despre educaţia religioasă ca edificare spirituală pentru viaţă. „Digitalizarea excesivă în domeniul educaţiei nu conduce doar la diminuarea unor abilităţi practice, la reducerea vitezei de reacţie în faţa unor situaţii de viaţă imprevizibile, ci şi la o lene a minţii, la inhibarea unor procese neuronale menite să stimuleze creativitatea şi gândirea inovativă. Mai multe cercetări din aria neuroştiinţelor au demonstrat această situaţie mai ales în cazul copiilor şi adolescenţilor (...). O educaţie autentică în general şi o educaţie religioasă în mod special trebuie să plece de la oamenii vii, de la persoane concrete, capabile să dăruiască şi să dezvolte legături de suflet în planul unor relaţii personale. Copiii, adolescenţii şi tinerii de astăzi au o nevoie imperativă de modele vii. Pentru ei, nu cadrul instituţional contează, ci omul viu, capabil de jertfă, de înţelegere, de dăruire, de dragoste. Cineva care trăieşte plinătatea Vieţii este recunoscut şi ascultat de aceştia. În acest context este necesară şi relevantă asumarea educaţiei religioase ca o harismă a Duhului Sfânt”, a evidenţiat conf. dr. Adrian Lemeni.

A luat apoi cuvântul prof. dr. Nicolae Adrian Opre, decanul Facultăţii de Psihologie şi Ştiinţe ale Educaţiei, Universitatea „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca, care a prezentat comunicarea intitulată „Strategii de încorporare a principiilor şi practicilor creştin-ortodoxe în programele de consiliere psihoeducaţională adresate copiilor şi tinerilor”. Acesta a expus teoria raţional emotivă şi comportamentală (REBT), care este atât o metodă de consiliere psihologică, cât şi o filosofie de viaţă, „principiile sale fundamentând una dintre cele mai eficiente metode de intervenţie psihoterapeutică cunoscute până în prezent. Expresie a muncii şi operei lui Albert Ellis, teoria raţional emotivă şi comportamentală este o prezenţă devenită clasică în majoritatea lucrărilor ce abordează intervenţia psihologică cu angajament cognitiv-comportamental. O largă varietate de intervenţii de natură religioasă au fost promovate în practica terapeutică. Putem menţiona ilustrativ: lectura textelor sacre, rugăciunea, discuţiile pe baza textelor religioase, postul, încurajarea comportamentelor morale, precum iertarea, milostenia etc. Să reţinem că teoria şi psihoterapia de tip REBT nu atacă valorile creştine, ci doar credinţele iraţionale pe care unii creştini le au despre valorile şi scopurile creştine. Ea demonstrează caracterul nesănătos al unor supradogmatizări”, a precizat prof. dr. Nicolae Adrian Opre.

Cercetătorul ştiinţific dr. Irina Horga, de la Institutul de Ştiinţe ale Educaţiei al Ministerului Educaţiei Naţionale şi Cercetării Ştiinţifice, a prezentat referatul cu titlul „Educaţie religioasă şi curriculum şcolar. Aspecte specifice în învăţământul primar”: „Educaţia religioasă nu se rezumă la componenta descriptivă a strategiilor didactice, ci implică şi o componentă acţională importantă, prin care elevul să fie pus în situaţii de stimulare a gândirii critice şi a creativităţii. Aceste aspecte nu intră în contradicţie cu specificul educaţiei religioase, ci sunt solicitate chiar de natura domeniului, care valorizează libertatea alegerii şi a persoanei ca supremă creaţie a divinităţii, iar sugestiile metodologice cuprinse în programele şcolare necesită detaliere din această perspectivă. Milităm pentru un demers flexibil de proiectare curriculară a educaţiei religioase, care să pornească de la întrebări-cheie orientative, formulate de teorie şi, deopotrivă, de practica şcolară şi care să ofere răspunsuri consistente, adaptate şi motivante pe care elevii le aşteaptă de la ora de religie”.

„Principala caracteristică a pedagogiei ortodoxe este hristocentrismul ei”

Sesiunea a 6-a a Congresului Internațional de Teologie a fost dedicată unor referate care au oglindit educația religioasă a tinerilor din Biserici Ortodoxe surori. Această etapă a fost moderată de conf. dr. Adrian Lemeni. Din partea Patriarhiei Ecumenice, asistentul dr. Dimitrie Nikolakakis de la Facultatea de Teologie Ortodoxă a Universității „Aristotel” din Tesalonic, Grecia, a prezentat un referat despre statutul orei de religie în școlile publice din Uniunea Europeană. Dimitrie Nikolakakis a arătat că legislația europeană, în special Convenția Europeană a Drepturilor Omului și Recomandarea nr. 1720 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei referitoare la „Educaţie şi religie” din 2005, nu obligă statele europene să modifice statutul orei de religie din învățământul public sau scoaterea acesteia din planul de învățământ. „Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu obligă statele să adopte un caracter particular al educației religioase, ci doar trasează niște limite și cadre generale ale învățământului religios în care acesta se poate desfășura și lasă ca decizia finală să fie adoptată de legislația domestică a statelor europene”, a spus cadrul didactic din Grecia. În continuare, preotul Konstantin Lazukin, șeful Departamentului de tineret al Diocezei din Vilnius, Lituania, din cadrul Patriarhiei Moscovei și a Întregii Rusii, a prezentat referatul „Pedagogia ortodoxă a familiei. Provocări actuale și perspective”.

„Principala caracteristică a pedagogiei ortodoxe este hristocentrismul ei, și prin aceasta se deosebește de pedagogia seculară care abordează în principal metode prin care copilul sau tânărul să devină în societate un om de succes. Pedagogia seculară îi învață pe tineri cum să dobândească un job mai bun, cum să devină persoane de succes în societate. Pedagogia creștină îl așază pe Hristos în centrul vieții tinerilor și de aici se ajunge și la o centralitate a Bisericii. Copiii descoperă că nu sunt risipiți în viață ca pe un câmp, ci sunt în Biserică, împreună cu tainele Bisericii. În pedagogia creștină copiii sunt subiecte, dar trebuie să avem în vedere și ascetismul și viața spirituală a pedagogului sau educatorului”, a spus preotul Konstantin Lazukin.

„Ethosul Bisericii trebuie adus în lumea modernă”

Din partea Patriarhiei Sârbe, prof. Radomir Vrucinic de la Școala Teologică „Sfântul Sava” din Belgrad, Serbia, a vorbit despre „Relația dintre cateheza liturgică și societatea contemporană” (analiză teologică și istorică). 

„Educația pe care Biserica o oferă aduce pe catehumeni și pe orice om contemporan la tradiția liturgică a Bisericii. În Biserica primară, cateheza reprezenta o lucrare ascetică a întregii comunități. Aceeași comunitate supraveghea nașterea și educarea membrilor ei cei mai recenți. Această abordare arată că acest tip de educație religioasă este cel mai eficient și natural, în mod special și în societatea contemporană. Ethosul Bisericii trebuie adus în lumea modernă. Desigur, nu ne gândim la modernizarea slujbelor Bisericii pentru a ajunge la anumite statistici. În principal, vorbim despre o angajare mai intensă a membrilor Bisericii atunci când vine vorba de o aplicare a catehezei liturgice în societatea contemporană. Orice om de pe pământ este chemat să ia parte la Euharistie. O comunitate parohială este într-un fel o școală prin natura ei. O astfel de instituție educațională trebuie să formeze o familie pe tot timpul vieții ei”, a spus Radomir Vrucinic. În continuare, diaconul Radomir Marinkovic, profesor de religie, a prezentat referatul „Educația religioasă în Serbia, între tradițional și secular”. „Limbajul catehezei trebuie să fie adaptabil și comprehensibil celor cărora li se adresează, trebuie să fie contemporan. Kierkegaard sublinia nevoia de a înțelege cum cealaltă persoană înțelege și ce înțelege, pentru a folosi asta ca pe un început pentru determinarea a ce trebuie să înțeleagă celălalt. Planificatorii și creatorii de programe trebuie să fie oameni practici, care să înțeleagă nevoile spirituale ale studenților lor și să le răspundă în mod adecvat. De asemenea, este de mare importanță ca știința dobândită la orele de religie să fie încorporată în practica de fiecare zi. Explicarea vieții sacramentale în afara Sfintei Euharistii și fără o aplicare practică nu poate asigura efectul dorit. O astfel de metodă de catehizare este alienată de Biserică. Pentru ca o cateheză să fie liturgică, ea nu trebuie să rămână o exprimare verbală a Sfintei Euharistii. Educația religioasă are drept scop principal să îi atragă pe copii și tineri la Biserică, să îi facă membri activi și să se împărtășească din Sfânta Euharistie”, a explicat diaconul Radomir Marinkovic.

Patriarhia Bulgară a fost reprezentată la acest congres de către Rosița Gheorghieva, expert în disciplina religie, Inspectoratul Școlar Regional din Ruse, Bulgaria, care a prezentat referatul „Starea învățământului religios în școlile de stat din Republica Bulgară: probleme și perspective. Învățământul religios în familia bulgară contemporană: probleme și perspective”. „Situația educației religioase în școlile publice din Bulgaria depinde în mod direct de tendințele din societatea bulgară contemporană și de relația acesteia cu locul disciplinei religie în școlile bulgare. La mai mult de 25 de ani de la schimbările democratice din anii ’90, cetățenii bulgari nu sunt încă uniți în mod solidar în jurul problemei educației religioase. Lupta împotriva religiei în perioada socialismului a condus la o profundă ignoranță religioasă și la incapacitatea de a înțelege importanța educației religioase de către conștiința societății. Analfabetismul religios a cuprins aproape toate domeniile vieții publice și, în ciuda încercărilor comunităților religioase de a-și desfășura activitatea educațională, alfabetizarea religioasă a individului este rezultatul unei nevoi lăuntrice și se bazează pe dreptul civil fundamental al libertății de alegere. Aceasta este o realizare a dreptului personal al fiecărui cetățean de a-și mărturisi credința religioasă, dar rămâne în afara normelor sociale generale și a drepturilor cetățenilor”, a spus Rosița Gheorghieva.

Ultimul referat din sesiunea a 6-a a fost lecturat de reprezentantul Patriarhiei Georgiei, Konstantin Svanitze, directorul Centrului de tineret „Davitiani” din Georgia, care a arătat principalele activități ale instituției pe care o conduce, între care se află și formarea religioasă a copiilor și tinerilor georgieni. Ieri-seară s-a desfășurat și sesiunea a 7-a a congresului, moderată de prof. univ. dr. Nicolae Adrian Opre, care a reunit pe: arhim. prof. Warsonofiusz (Bazyl Doroszkiewicz) de la Universitatea din Bialystok, Dominika Jozwik, profesor de religie, din Polonia; pr. Gregory Pelushi de la Catedrala Ortodoxă „Învierea lui Hristos” din Tirana, Albania.