Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Știri Lumina Crucii se arată în slava Învierii

Lumina Crucii se arată în slava Învierii

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Știri
Data: 19 Aprilie 2015

La Caransebeş, primii episcopi sunt atestaţi la sfârşitul secolului al XVII-lea şi în secolul al XVIII-lea. Dintre aceştia, unii au fost români, iar alţii sârbi. În anul 1775, scaunul episcopal a fost mutat de la Caransebeş la Vâr­şeţ. Anul acesta, 2015, se împlinesc 150 de ani de la reorganizarea Episcopiei Caransebeşului (1865) ca eparhie ortodoxă româ­nească, prin strădania Sfântului Mitropolit Andrei Şaguna, care a aşezat aici episcop pe colaboratorul său apropiat, Ioan Popasu, recunoscut prin diplomă impe­ria­lă semnată de împăratul Franz Joseph al imperiului austro-ungar şi confirmat prin gra­mată mitropolitană.

Mărturisirea dreptei credinţe, însă, are în aceste ţinuturi ro­mâ­neşti începuturi mult mai vechi, din vremea sfinţilor daco-romani sau străromâni. Străveche aşe­za­re dacică şi apoi important castru în Dacia Romană, anticul mu­nicipium Tibiscensium (Tibiscum), Caransebeşul de astăzi, des­coperă mărturii deosebit de importante în ceea ce priveşte istoria creştinismului incipient din Dacia Romană.

Ca semn al continuităţii vie­ţui­rii creştine şi simbol al cetăţii şi al eparhiei, noua Catedrală Epis­­copală Ortodoxă a Caran­se­be­şului a fost edificată în apro­pie­rea ruinelor celei mai vechi ba­silici creştine din străvechiul Tibiscum.

Înălţarea ei a fost o năzuinţă de secole a episcopilor ortodocşi români ai Caransebeşului, care au luptat în condiţii istorice grele pentru afirmarea duhovnicească, culturală şi naţională.

Primul Patriarh al României, Mi­ron Cristea, în vremea păsto­ri­rii sale la Caransebeş (1910-1919), a vorbit de nenumărate ori despre necesitatea ridicării unei noi catedrale, însă din cau­za condiţiilor politice de dinaintea datei de 1 Decembrie 1918 acest lucru nu s-a putut realiza. Mai târziu, din pricina greu­tă­ţi­lor prilejuite de anii celui de-al Doi­lea Război Mondial şi din cau­za instaurării regimului comunist, catedrala nu a mai fost con­s­trui­tă, iar şi mai grav, la 14 februarie 1949, istorica Episcopie a Caran­sebeşului a fost des­fiinţată.

Prin voia şi lucrarea lui Dumnezeu Cel în Treime lăudat, Epis­copia Caransebeşului a fost reactivată în anul 1994, având ca arhipăstor pe Episcopul Emilian Birdaş, care a întocmit planul noii catedrale episcopale. Piatra de temelie a fost pusă la data de 27 octombrie 1996 de către Preas­finţitul Părinte Episcop Lau­renţiu Streza, astăzi Mitropolitul Ardealului. Construcţia şi înfrumuseţarea noii catedrale a fost desăvârşită prin strădania Preasfinţitului Părinte Lucian, iar în data de 12 septembrie 2010 personal am săvârşit slujba de sfinţire, împreună cu un sobor de ierarhi.

Astfel, cunoscând din istorie pă­timirile şi răstignirea Episcopi­ei Caransebeşului, care au du­rat timp de 45 de ani (1949-1994), înţelegem de ce hramul principal al acestei catedrale episcopale este „Învierea Domnului”, Ortodoxia fiind prin excelenţă Biserica biruinţei Crucii prin Înviere. Iar poporul român dreptcredincios a interiorizat Taina Crucii şi a Învierii şi a trăit întreaga sa istorie ca pe o Cruce şi o Înviere, o legă­tu­ră tainică între suferinţă şi spe­ranţă, întristare şi bucurie. Taina Crucii care se înalţă în sla­va Învierii este înscrisă pe Stema României, ca simbol al istoriei noastre şi ca program spiritual permanent. De aceea, vulturul de pe Stema României poartă Cru­cea în plisc, arătând că numai prin iubire jertfelnică noi ne-am apă­rat, am dăinuit şi am păstrat credinţa, unitatea şi demnitatea noastră.

„Zilele credinţei şi culturii în Caraş-Severin“, ajunse anul aces­ta la ediţia a IX-a, sunt măr­tu­rii ale lucrării misionare, care îşi propun să menţină vie flacăra credinţei strămoşeşti prin promovarea şi cultivarea spiri­tua­li­tă­ţii, culturii şi valorilor auten­­tice, creştine şi româneşti, din această parte a ţării. 

Adresăm cuvânt de felicitare şi apreciere Preasfinţitului Pă­rinte Lucian, Episcopul Caran­se­beşului, tuturor organizatorilor şi participanţilor la aceste activi­tăţi misionare, dorind ca lumina sfântă a Învierii Domnului nostru Iisus Hristos să aducă tutu­ror pace şi bucurie, sănătate şi fericire întru mulţi ani!

† Daniel
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

* Mesaj adresat cu prilejul împlinirii a 150 de ani de la înfiinţarea Episcopiei Ortodoxe Române a Caransebeşului şi al organizării ediţiei a IX-a a „Zilelor credinţei şi culturii în Caraş-Severin”, în perioada 18-26 aprilie 2015.