Ziarul Lumina utilizează fişiere de tip cookie pentru a personaliza și îmbunătăți experiența ta pe Website-ul nostru. Te informăm că ne-am actualizat politicile pentru a integra în acestea și în activitatea curentă a Ziarului Lumina cele mai recente modificări propuse de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protecția persoanelor fizice în ceea ce privește prelucrarea datelor cu caracter personal și privind libera circulație a acestor date. Înainte de a continua navigarea pe Website-ul nostru te rugăm să aloci timpul necesar pentru a citi și înțelege conținutul Politicii de Cookie. Prin continuarea navigării pe Website-ul nostru confirmi acceptarea utilizării fişierelor de tip cookie conform Politicii de Cookie. Nu uita totuși că poți modifica în orice moment setările acestor fişiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.
x
×

CAUTĂ ÎN ZIARUL LUMINA




Până la:

Ziarul Lumina Actualitate religioasă Știri „Maica Domnului a fost cea mai fericită fiinţă de pe pământ“

„Maica Domnului a fost cea mai fericită fiinţă de pe pământ“

Galerie foto (1) Galerie foto (1) Știri
Un articol de: Tudorel Rusu - 10 Septembrie 2013

Mănăstirea Hadâmbu din Iaşi, renăscută în ultimii 15 ani din propriile sale vestigii, după o istorie zbuciumată, a adunat la hramul din acest an mii de credincioşi, veniţi atât din capitala Moldovei, cât şi din Bucovina, locul de obârşie al părintelui stareţ Nicodim Gheorghiţă. Bucuria duhovnicească a obştii monahale ieşene şi a credincioşilor prezenţi a fost cu atât mai intensă, cu cât la marea sărbătoare a fost prezent şi Înaltpreasfinţitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, care a săvârşit Sfânta Liturghie în sobor de preoţi şi diaconi şi a sfinţit noul foişor-trapeză al mănăstirii.

Programul oficierii slujbelor dedicate hramului la Mănăstirea Hadâmbu a debutat sâmbătă, 7 septembrie, când icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului a fost scoasă din biserică în procesiune şi depusă într-un baldachin, spre închinarea credincioşilor. La ceas de seară, a urmat slujba Vecerniei Mari unită cu Litia, Taina Sfântului Maslu şi slujba Utreniei.

Duminică, 8 septembrie, în ziua marelui praznic al Naşterii Domnului, slujba sărbătorii hramului Mănăstirii Hadâmbu a început cu citirea Canoanelor şi a Acatistului Naşterii Maicii Domnului. A urmat apoi primirea Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan, în sunet de clopote şi de bucium, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei fiind aşteptat la poarta aşezării monahale de soborul slujitor, dar şi de un grup de tineri şi tinere îmbrăcaţi în tradiţionalul costum popular bucovinean.

Sfânta Liturghie arhierească a avut loc în altarul de vară al mănăstirii, iar din soborul slujitor au făcut parte, pe lângă protos. Nicodim Gheorghiţă, stareţul Mănăstirii Hadâmbu, şi arhim. Nichifor Horia, stareţul Mănăstirii „Sfinţii Trei Ierarhi“ din Iaşi şi exarhul administrativ al Arhiepiscopiei Iaşilor, alături de mai mulţi stareţi din Arhiepiscopia Iaşilor, precum şi preoţi din Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor.

„Ne arată sărbătoarea de astăzi că rolul femeii şi al bărbatului este acela de a înfiinţa o familie la momentul rânduit“

După citirea Sfintei Evanghelii, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei a ţinut un cuvânt de învăţătură, în care a vorbit despre semnificaţiile duhovniceşti ale măritului praznic: „Sfântul Maxim Mărturisitorul amintea în operele sale că omul creştin trebuie să fie după chipul Maicii Domnului, adică fecioară care să-L primească pe Domnul Hristos în interiorul inimii sale, şi mamă, pentru a-L naşte din această inimă lumii prin propovăduire, ca şi alţii să-L întâlnească, să-L cunoască şi să-L găzduiască în adâncimea cugetului lor pe Domnul Hristos. Pe de altă parte, Sfântul Apostol Pavel, în una din scrierile sale, spune că noi, creştinii, suntem fraţii mai mici ai Domnului Hristos, pentru că El, coborând pe pământ, a luat acelaşi trup pe care îl purtăm şi noi, din Sfânta Fecioară Maria, prin adumbrirea  Sfântului Duh. Mântuitorul Hristos a devenit astfel Fratele nostru mai mare, care ne deschide calea spre înălţimea împărăţiei cerurilor. Pentru ca omul să devină mamă, frate şi soră în relaţie cu Domnul Hristos, trebuie în primul rând să o avem în faţa noastră pe Preasfânta Născătoare de Dumnezeu. Maica Domnului a fost cea mai fericită fiinţă de pe pământ, după cum ea însuşi s-a numit, şi cea mai întreagă împlinire întru ascultare a cuvântului lui Dumnezeu. Nu putem vorbi în mod deplin de naşterea Maicii Domnului, dacă nu urmărim ceea ce se va întâmpla apoi în viaţa pământeană a Maicii Domnului, căci cinstim această naştere, rod al binecuvântării lui Dumnezeu şi al rugăciunii Sfinţilor săi părinţi Ioachim şi Ana, fiindcă ea pregăteşte ceea ce avea să se întâmple în peştera din Betleem, când Domnul Hristos S-a născut dintr-însa prin puterea Duhului Sfânt. De aceea, mesajul Bisericii astăzi îl vedem dublu: pe de o parte, cel legat de sărbătoarea Naşterii  Maicii Domnului, iar pe de altă parte, cel legat de Naşterea Mântuitorului nostru. Un alt mesaj al sărbătorii de astăzi este înălţarea familiei la rangul ei rânduit de Dumnezeu, care l-a făcut pe Adam, iar din coasta lui, pe Eva, spunându-le celor doi «Creşteţi şi vă înmulţiţi şi stăpâniţi pământul. Sfinţii Părinţi Ioachim şi Ana nu aveau o durere mai mare decât aceea că nu puteau să nască prunci, ca mulţi părinţi din păcate, iar în momentul în care Sfânta Ana a rămas însărcinată, nici o altă bucurie pe care ea a trăit-o de-a lungul vieţii n-a fost echivalată în adâncime, în cuprindere şi în putere precum aceasta. Ne arată sărbătoarea de astăzi, Naşterea Sfintei Fecioare, că rolul femeii şi al bărbatului este acela de a înfiinţa o familie la momentul rânduit, să fie împreună un singur trup şi un singur suflet, să zămislească prunci şi să-i crească în mila Domnului. Cu atât mai mult acest lucru trebuie evidenţiat astăzi, când naşterea de prunci devine tot mai rară, când tinerii încearcă să amâne cât mai târziu căsătoria lor în faţa sfântului altar, neştiind că adevărata carieră în viaţa unei femei este aceea de a fi soţia bărbatului său şi mama copiilor lui, iar a unui bărbat, de a-şi iubi şi a avea grijă de familia sa“.

Rugăciuni pentru pace

În cadrul slujbei de duminică de la Mănăstirea Hadâmbu s-au rostit, după citirea Sfintei Evanghelii, către sfârşitul ecteniei întreite, rugăciunile din Liturghier „pentru înmulţirea dragostei şi dezrădăcinarea urii şi a toată răutatea“. De asemenea,  Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei, în cuvântul rostit, a făcut apel la rugăciune pentru pace în zonele în care astăzi există pericolul izbucnirii de conflicte militare, în special în Siria, Egipt şi alte zone ale Orientului Mijlociu, unde mulţi creştini sunt victime ale prigoanei şi violenţei.

La final slujbei, stareţul Nicodim Gheorghiţă a mulţumit tuturor celor prezenţi, enumerând şi câteva dintre lucrurile realizate la mănăstirea pe care o păstoreşte: „De la ultima slujire a Înaltpreasfinţitului Părinte Teofan la Mănăstirea Hadâmbu, obştea acestei aşezări monahale a încercat să împlinească în mod armonios cele ale Martei cu cele ale Mariei, astfel încât între viaţa duhovnicească şi cea administrativ-gospodărească să existe o complementaritate despre care ne învaţă Însuşi Mântuitorul: «Pe acestea trebuie să le faceţi, şi pe acelea să nu le lăsaţi». În ultima perioadă, la mănăstirea noastră, pe plan administrativ s-au împlinit mai multe lucrări: pictura agheazmatarului cu hramul Izvorul Tămăduirii, sfinţit în Vinerea din Săptămâna Luminată, cele 14 troiţe ce alcătuiesc «Drumul Crucii», înşiruite de la baza Dealului Mare şi până în vârful acestuia, brutăria «Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena», foişorul-trapeză «Sf. Marcu Evanghelistul» şi monumentul „Pelerinul Maica Domnului, ocrotitoarea României“, aşezat în parcarea mănăstirii şi care urmează să fie sfinţit în data de 14 septembrie“.

La final, IPS Mitropolit Teofan, înconjurat de soborul slujitor, a sfinţit foişorul-trapeză din incinta Mănăstirii Hadâmbu, ce-l are ca ocrotitor pe Sfântul Apostol şi Evanghelist Marcu.