La 25 noiembrie 2018, în anticiparea Centenarului Marii Uniri, un sobor impresionant de ierarhi, condus de Sanctitatea Sa Bartolomeu, Arhiepiscopul Constantinopolului-Noua Romă și Patriarh Ecumenic, și de Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, consacra „singurul edificiu reprezentativ al Centenarului României reîntregite”. La șase ani de la acest moment istoric, în urma eforturilor susținute ale echipelor de muncitori, Catedrala Mântuirii Neamului se înfățișează în peisajul urban agitat al Capitalei ca o oază luminoasă de liniște, în care orice om poate să se oprească, să se regăsească pe sine în legătură tainică cu Dumnezeu, dătătorul a tot binele.
Maica Domnului este icoana spirituală a creştinilor
Sărbătoarea Intrarea în biserică a Maicii Domnului „este rânduită de Biserică în mod pastoral, catehetic şi misionar la începutul Postului Naşterii Domnului, ca prin ea să urmăm pildei vieţii Maicii Domnului pentru a primi în ieslea sufletului nostru pe Hristos Cel născut în Betleem”, a evidenţiat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel în cuvântul de învăţătură rostit ieri, 21 noiembrie 2016, în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul” al Reşedinţei Patriarhale.
Patriarhul României a subliniat faptul că sărbătoarea Intrarea în biserică a Maicii Domnului nu este o sărbătoare din primele veacuri creştine, ci ea a fost instituită în secolul al 8‑lea. „În secolul al 5‑lea, în Biserica Romano‑Catolică, apoi, în secolul al 6‑lea, în Biserica Ortodoxă, a început să se practice Postul Naşterii Domnului. De aceea, abia în secolul al 8‑lea această sărbătoare a fost fixată la începutul Postului Crăciunului, pentru a ne aduce aminte că Fecioara Maria, pentru a naşte pe Fiul lui Dumnezeu ca Om, s‑a pregătit vreme îndelungată, încă din copilărie. Este semnificativ faptul că în toată această perioadă a Postului Naşterii Domnului noi accentuăm milostivirea lui Dumnezeu faţă de lume şi aproape toate Evangheliile ne invită să facem milostenie”, a precizat Preafericirea Sa.
Întâistătătorul Bisericii noastre a evidenţiat că Fecioara Maria a fost rodul rugăciunii stăruitoare a părinţilor ei şi al binecuvântării lui Dumnezeu şi a explicat de ce creştinii numesc această sărbătoare Intrarea în biserică a Maicii Domnului şi nu Aducerea la templu a Maicii Domnului. „Maica Domnului a stat 12 ani la Templu, iar la vârsta de 15 ani, potrivit legii lui Moise, trebuia să părăsească Templul şi să se pregătească pentru căsătorie. Arhiereul Zaharia, tatăl Sfântului Ioan Botezătorul, a remarcat că această fecioară a fost consacrată, afierosită lui Dumnezeu de către părinţii ei şi că avea ceva deosebit în calităţile ei spirituale. Pe de o parte, trebuia să respecte legea lui Moise, iar pe de altă parte, arhiereul Zaharia împreună cu slujitorii Templului doreau ca Fecioara Maria să rămână dedicată în exclusivitate vieţii de rugăciune. Astfel, mai marii Templului au rânduit ca ea să fie logodită, dar nu căsătorită, iar logodnicul să fie cineva în vârstă, mai mult ocrotitor şi păzitor al fecioriei decât un soţ care să întemeieze o familie. Printr‑o alegere minunată a fost rânduit Dreptul Iosif, despre care spune Evanghelia că era un om drept, evlavios şi blând (...). Avem aici o mare taină a pregătirii Maicii Domnului de a deveni templu al Duhului Sfânt. De ce noi spunem Intrarea în biserică a Maicii Domnului şi nu Aducerea la templu a Maicii Domnului? Pentru că Templul din Ierusalim poate fi considerat, într‑un anumit înţeles, biserică, deoarece era o prefigurare a tainei Bisericii. De aceea, atunci când se sfinţeşte o biserică se citeşte rugăciunea de sfinţire a templului pe care a ridicat‑o înaintea Domnului regele Solomon. Această legătură între Templul din Ierusalim şi taina Bisericii se face prin taina întrupării lui Hristos”, a arătat Părintele Patriarh Daniel.
Sufletul prin credinţă este fecioară şi prin virtuţi devine mamă
În continuare, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a subliniat că această sărbătoare ne îndeamnă şi pe noi să ne pregătim prin post, prin rugăciune, prin ascultarea cuvântului lui Dumnezeu şi prin toate faptele bune de milostenie şi mai ales prin spovedanie şi împărtăşire mai deasă, „ca Hristos‑Domnul să locuiască în noi, după cum a sălăşluit în Maica Domnului. Fecioara Maria este icoana Bisericii ca umanitate care poartă în ea pe Hristos şi‑L arată lumii. Ea se pregătea să devină templu al lui Hristos care Se Va naşte din ea, şi de aceea s‑a pregătit chiar la Templul din Ierusalim. Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că sufletul creştinului se aseamănă cu Maica Domnului. Ea este model pentru fiecare creştin: bărbat sau femeie! Maica Domnului fiind şi fecioară şi maică, şi sufletul fiecărui creştin trebuie să fie şi fecioară şi maică. În limba greacă sufletul este de genul feminin şi atunci jocul acesta de cuvinte vrea să arate că sufletul creştinului poate să fie fecioară, dacă rămâne credincios lui Dumnezeu şi unirii cu Hristos, şi în acelaşi timp şi mamă, dacă naşte virtuţi, dacă darurile de la Botez sunt făcute roditoare. Sufletul omului prin credinţă nestrămutată este fecioară şi prin creşterea în virtuţi devine mamă”, a evidenţiat Preafericirea Sa. La final, Patriarhul României le‑a felicitat pe toate tinerele femei, pe toate mamele şi pe toate maicile care trăiesc credinţa creştină cu intensitate şi sunt un model de vieţuire sfântă. „Ne rugăm lui Dumnezeu să ocrotească pe toţi părinţii care au copii şi să le dăruiască copii celor care nu au. Dacă nu au, să adopte copii de la cei care au copii mulţi pentru a‑i ajuta şi, astfel, tot dar de la Dumnezeu sunt şi copiii adoptaţi sau înfiaţi. Ne rugăm Maicii Domnului ca să ne ajute cu mijlocirile, solirile, rugăciunile ei să devenim şi noi biserică sfinţită, să sfinţim sufletul nostru, să‑l luminăm cu lumina Betleemului, să‑l încălzim cu lumina Duhului Sfânt, ca să ne pregătim pentru sărbătoarea sfântă şi mare a Naşterii Domnului”, a spus Preafericirea Sa.