Mănăstirea Ghighiu şi-a serbat hramul

Mai multe mănăstiri şi biserici de parohie din România şi-au serbat ieri, 6 mai, hramul, cu prilejul sărbătorii Izvorul Tămă­duirii. Printre acestea s-a numărat şi Mănăstirea Ghi­ghiu din judeţul Prahova, unde Preafericitul Părinte Patriarh Daniel împreună cu Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor, au oficiat Sfânta Liturghie, apoi Sfinţirea cea mică a apei.

Înainte de săvârşirea Sfintei Liturghii, Patriarhul României l-a hirotesit întru protosinghel pe ierom. Vartolomeu Burlă, preot slujitor la Mănăstirea Ghighiu. Întâistătătorul Bisericii noastre le-a explicat credincioşilor, prezenţi în număr mare la Sfânta Liturghie, faptul că sărbătoarea Izvorul Tămăduirii este una deosebită, deoarece în ea ni se arată puterea vindecătoare a Mântuitorului Iisus Hristos, Care este numit în cântările acestei sărbători „Izvorul Vieţii”, şi puterea tămăduitoare de boli a Maicii Domnului, care este numită izvor al tămăduirilor. „Această sărbătoare este deodată o sărbătoare a Mântuitorului Iisus Hristos, Cel răstignit şi înviat din morţi, dar şi o sărbătoare a Maicii Domnului, care este numită izvorul purtător de viaţă sau izvorul tămăduirilor. În icoana Izvorului Tămăduirii Îl vedem pe Hristos stând ca un copil, în dreptul pieptului Maicii Domnului care se roagă. Maica Domnului, cu mâinile în rugăciune, reprezintă Biserica, iar Hristos este viaţa Bisericii, şi El este izvorul vieţii. Maica Domnului, prin puterea harului primit de la Hristos, devine şi ea izvor purtător de viaţă. Această semnificaţie este deosebit de profundă pentru evlavia poporului, dacă ne gândim că toate duminicile care urmează după sărbătoarea Sfintelor Paşti sunt duminici ale tămăduirilor. De exemplu, în Duminica a 2-a după Paşti, Mântuitorul vindecă de îndoială pe ucenicul Toma. În Duminica Mironosiţelor, El vindecă de prea multă teamă pe femeile mironosiţe. Apoi, avem Duminica Vindecării slăbănogului de la Vitezda, dar şi Duminica Samarinencei, care este vindecată de viaţa ei dezordonată”, a precizat Părintele Patriarh Daniel.

În continuare, Preafericirea Sa a precizat că atât Mântuitorul Iisus Hristos, cât şi Maica Domnului lucrează prin Biserică, Maica Domnului fiind icoana vie a Bisericii în rugăciune, iar Hristos fiind pururea prezent în Biserica Sa. „Puterea vindecătoare a lui Hristos a fost dată ucenicilor Săi, dar în mod deosebit El le-a dat după Învierea Sa puterea de a-l vindeca pe om de păcat. Păcatul este cea mai mare boală, boala sufletului, după cum spune Sinodul al 6-lea Ecumenic. În general, Biserica este una a vindecărilor, care sunt semne profetice ale vindecării finale şi definitive a omului în ziua învierii de obşte, aşa cum spune Teodor de Mopsuestia. Acum, mântuirea este parţială, pentru că trupul moare, dar odată cu învierea de obşte a trupurilor, atunci se primeşe deplina vindecare. Atunci omul, suflet şi trup, este vindecat de moarte. Toate vindecările din Biserică sunt prefigurări, semne profetice ale vindecării finale, universale la sfârşitul veacurilor”, a evidenţiat Patriarhul României.

La final, monahia Epiharia Lungu, stareţa Mănăstirii Ghighiu, a fost hirotesită stavroforă de Părintele Patriarh Daniel. Apoi, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, împreună cu Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul, a oficiat Sfinţirea cea mică a apei.