Pe Clisura Dunării, la o distanţă de 200 de metri de la şoseaua care duce spre Moldova Nouă, la intersecţia care indică drumul spre Gornea, este aşezată Mănăstirea Gornea - Sicheviţa. Cadrul natural oferă linişte şi odihnă sufletească deosebite, în special vara, când se pot face plimbări pe malul Dunării, meditând asupra cuvintelor psalmistului: "Cât de minunate sunt lucrurile tale, Doamne, toate cu înţelepciune le-ai făcut. Cerurile spun slava lui Dumnezeu şi facerea mâinilor Lui o vesteşte tăria" (Ps. 18, 1).
Săpăturile arheologice efectuate pe Clisura Dunării au scos la iveală şi câteva obiecte cu însemne creştine care datează din secolele IV-V. Astfel, prin iniţiativa şi implicarea protopopului Ion Văran şi cu sprijinul primarului comunei Sicheviţa, Gheorghe Birtea, a luat fiinţă mănăstirea din vecinătatea comunei Gornea. Terenul şi clădirea aferentă au fost donate episcopiei, fiind un fost pichet grăniceresc. Începând cu luna mai 2001, au venit aici primii vieţuitori: monahiile Macaria, Anastasia Grăpean, împreună cu ieromonahul Valerian de la Schitul Pătrunsa (Vâlcea). În decurs de un an de zile, s-a reuşit amenajarea unei capele în interiorul clădirii, care adăpostea camerele grănicerilor, o stăreţie şi cinci chilii.
În anul 2002 s-au construit o trapeză, bucătărie, arhondaric pentru credincioşi, precum şi două chilii: una pentru preotul slujitor şi alta pentru două măicuţe. În anul 2003, s-a pus piatra de temelie pentru noua biserică. Paraclisul mănăstiresc a fost târnosit în data de 21 noiembrie 2006 de către Preasfinţitul Lucian, Episcopul Caransebeşului.
Prin prezenţa sa, mănăstirea de pe Clisura Dunării contribuie la reînnoirea vieţii spirituale a acestor meleaguri şi la păstrarea tradiţiei monahale ortodoxe pe aceste frumoase locuri săpate de secole de fluviul ce străbate ţara noastră. Hramul mănăstirii este "Intrarea în biserică a Maicii Domnului", în prezent obştea monahală numărând cinci vieţuitoare şi fiind îndrumată de monahia Macaria Grăpean.
.jpg)
