Astăzi, de sărbătoarea Sfântului Prooroc Ilie Tesviteanul, Mănăstirea Româneşti, ctitorie a vrednicului de pomenire patriarh Miron Cristea, îşi serbează întâiul hram. Cu acest prilej, din încredinţarea Înalt Preasfinţitului Nicolae, Mitropolitul Banatului, Sfânta Liturghie va fi oficiată de Preasfinţitul Paisie Lugojanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Timişoarei.
În fiecare an, la sărbătoarea celor două hramuri ale Mănăstirii Româneşti, "Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul" şi "Izvorul Tămăduirii", numeroşi credincioşi din întreg Banatul vin cu multă evlavie şi participă la sfintele slujbe, pentru a se împărtăşi de harul şi binecuvântarea lui Dumnezeu, izvorâte din acest colţ de Rai.
La Sfânta Mănăstire Româneşti, slujbele religioase închinate ocrotitorului ei au debutat din ajunul sărbătorii, cu oficierea slujbei Vecerniei şi a privegherii de toată noaptea. La acestea au participat numeroşi credincioşi veniţi din satele învecinate, din parohiile de pe raza Protopopiatului Făget, precum şi din întreg cuprinsul eparhiei.
Sfânta Liturghie din ziua praznicului va fi oficiată de Preasfinţitul Paisie Lugojanul, înconjurat de un sobor de preoţi şi diaconi, condus de ierom. Nectarie Arvai, stareţul mănăstirii. Răspunsurile liturgice vor fi date de grupul vocal "Theophoros" al Arhiepiscopiei Timişoarei, condus de diac. Ion-Alexandru Ardereanu.
După slujbă, toţi cei prezenţi vor lua parte la o agapă frăţească oferită de vieţuitorii mănăstirii.
Denumită şi "Balta Caldă"
Mănăstirea Româneşti, din cuprinsul Arhiepiscopiei Timişoarei, se află la poalele Munţilor Poiana Ruscă, la un kilometru de drumul ce leagă localităţile Româneşti şi Tomeşti. Mănăstirea mai este numită de credincioşii bănăţeni şi "Balta Caldă", deoarece în incinta ei se află un izvor cu apă semitermală, cu o temperatură constantă de 18°C, dar şi "Izvorul lui Miron", aceasta fiind ctitoria patriarhului Miron Cristea.
În anul 1910, patriarhul Miron Cristea, pe atunci episcop al Caransebeşului, a făcut o vizită canonică în parohiile din aceste locuri şi, uimit de frumuseţea peisajului, a hotărât zidirea unei mănăstiri. Astfel, în anul 1912 a fost pusă temelia bisericii, prin dania familiei Glava (surorile Maria şi Susana) din Româneşti şi a întregii comunităţi parohiale din localitate. Lucrările la construcţia bisericii au continuat în anul 1913, însă, din cauza izbucnirii Primului Război Mondial, precum şi greutăţilor ce au urmat, acestea au fost finalizate abia în anul 1929, prin grija şi stăruinţa preotului Teodor Băianţu. Târnosirea sfântului lăcaş de cult monahal a avut loc în anul 1931, fiind săvârşită cu binecuvântarea episcopului Caransebeşului, Iosif Traian Badescu, de către pr. Romul G. Ancuşa, protopresbiter consilier eparhial.
Cu acea ocazie i s-a dat şi hramul acestei mănăstiri, "Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul", prăznuit an de an la data de 20 iulie.
.jpg)
