Mănăstirea Ţigăneşti se pregăteşte de hram

Biserica mare a Mănăstirii Ţigăneşti din Arhiepiscopia Bucureştilor sărbătoreşte în curând 200 de ani de la construire, ocazie pentru care vieţuitoarele aşezământului monahal s-au străduit să organizeze ample lucrări de restaurare. "Pentru a putea întâmpina cum se cuvine hramul din acest an, de Adormirea Maicii Domnului, ne-am străduit să reparăm tot ce era de reparat. La biserica mare s-a schimbat acoperişul vechi din tablă de zinc cu unul din tablă de cupru, s-au făcut reparaţii la exteriorul lăcaşului de cult, iar înăuntru s-a lucrat la restaurarea picturii murale. Au fost restaurate cele două abside, Sfântul Altar şi partea din faţă a naosului, dar ne-am oprit pentru a putea pregăti biserica pentru sărbătoarea hramului. Am făcut, de asemenea, mai multe lucrări la clopotniţa mănăstirii, s-a înlocuit şi aici tabla veche de zinc cu tablă de cupru şi alte reparaţii mai mici. S-au construit un altar de vară în stil maramureşean, care urmează să fie sfinţit în ziua hramului, un lumânărar, s-au reparat patru fântâni, urmând ca şi ele să fie sfinţite, precum şi diverse reparaţii la casa de oaspeţi a mănăstirii. Ne dorim mult ca după sărbătoarea hramului, în măsura în care vom avea fondurile necesare, să continuăm restaurarea picturii în biserica mare, ca întregul lăcaş de cult să fie restaurat", ne-a declarat maica stareţă stavrofora Eufimia Popa. Mănăstirea Ţigăneşti este una dintre cele mai cunoscute mănăstiri din apropierea Bucureştiului, fiind situată în mijlocul unui cadru pitoresc, la jumătatea distanţei dintre Bucureşti şi Ploişeti, la 3 km de comuna Ciolpani. Prima aşezare monahală de pe acest loc - de călugări - este atestată încă din secolul al XVII-lea. În jurul anului 1800 au fost aduse aici călugăriţe de la Schitul Maicilor din Bucureşti. Zidirea bisericii actuale, cu hramul "Adormirea Maicii Domnului", a fost încheiată în 1812, cu sprijinul banului Radu Golescu, a logofătului Gheorghe Florescu şi a arhimandritului Dositei de la Căldăruşani, fiind zugrăvită în 1853 de Eftimie egumenul şi repictată în câteva rânduri. Pictura actuală aparţine lui Dimitrie Belizarie (1929). (Cristian Bostan)