Mântuitorul Hristos, Izvorul harului şi al adevărului

În Duminica a 5-a după Paşti, a Samarinencei, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a rostit un cuvânt de învăţătură în Paraclisul istoric „Sfântul Mare Mucenic Gheorghe“ din Reşedinţa patriarhală. Preafericirea Sa a arătat legătura care există între Evanghelia de la Ioan 4, 5-42 (în care ni se relatează episodul întâlnirii Mântuitorului Hristos cu femeia samarineancă), Taina Învierii şi Înălţării Domnului şi Taina pogorârii Duhului Sfânt.

Întâistătătorul Bisericii noastre a subliniat că Evanghelia citită în cadrul Sfintei Liturghii ne arată că Mântuitorul Iisus Hristos nu este numai tămăduitor de boli, ci El este şi Izvorul harului şi al adevărului. „Harul pe care ni-l descoperă şi ni-l dăruieşte Hristos Domnul conţine în el dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Duh. Harul este însăşi iubirea Preasfintei Treimi, împărtăşită oamenilor de către Mântuitorul Iisus Hristos Cel înviat din morţi şi înălţat la ceruri, prin Duhul Sfânt, care coboară în lume pentru a uni pe oameni cu Hristos şi pentru a le dărui viaţa veşnică. Învăţătura centrală a Evangheliei de astăzi este faptul că Iisus Hristos dăruieşte lumii harul mântuitor numit apa cea vie. El vorbeşte despre această realitate dumnezeiască sau cerească pornind de la viaţa pământească“, a spus Preafericirea Sa.

Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a mai arătat că prin desfiinţarea barierelor mentale şi a complexelor de superioritate culturală şi religioasă, Mântuitorul Iisus Hristos prefigurează Taina Bisericii sau comuniunea oamenilor în iubirea Preasfintei Treimi. „Domnul Iisus Hristos este iudeul care nu ocoleşte Samaria. Mai mult, El vorbeşte cu o femeie din Samaria, rupând astfel prin dialog barierele mentale ale ostilităţii create de diferenţele religioase şi culturale. El trece peste complexul superiorităţii iudeilor faţă de samarineni şi peste complexul inferiorităţii samarinenilor faţă de iudei. Faţă de această femeie, El manifestă respect, întrucât şi ea este fiinţă umană, creată după chipul lui Dumnezeu şi chemată la mântuire. Prin aceasta se vede că Evanghelia lui Hristos nu este destinată numai evreilor, ci tuturor popoarelor. Prin ruperea barierelor mentale şi prin vindecarea celor care suferă de complexul de superioritate, Mântuitorul prefigurează deja Taina Bisericii Sale, care se va constitui nu numai din iudei, ci şi din alte etnii“, a arătat Întâistătătorul Bisericii Ortodoxe Române.

În continuare, Preafericirea Sa a subliniat că duhul şi adevărul la care se referă Mântuitorul Hristos atunci când îi spune femeii samarinence că „adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în duh şi în adevăr, că şi Tatăl astfel de închinători îşi doreşte“ (Ioan 4, 23) înseamnă viaţa de comuniune a omului cu Dumnezeu, realizată prin rugăciune, luminată de Duhul Sfânt şi prin mărturisirea adevărului dreptei credinţe. „Această învăţătură înseamnă că închinătorii în duh şi în adevăr sunt închinători ai Preasfintei Treimi, deoarece Duhul Sfânt îndeamnă şi ajută deplin pe om să se roage lui Dumnezeu Tatăl şi să mărturisească pe Fiul Său Iisus Hristos, Cel ce este calea, adevărul şi viaţa“, a arătat Patriarhul Bisericii noastre.

La final, Preafericirea Sa a explicat că femeia samarineancă prefigurează Biserica, alcătuită din neamuri diferite. „Femeia samarineancă, deşi are o credinţă confuză, sincretistă şi o viaţă morală dezordonată, totuşi se schimbă în bine, când doreşte să primească apa cea vie, harul divin ca iubire divină nesfârşită, netrecătoare şi neînşelătoare. Dintr-o femeie păcătoasă, ea devine o mărturisitoare a lui Hristos, o misionară care aduce la Hristos o cetate întreagă. Fericitul Augustin spune că această femeie reprezintă Biserica provenită dintre alte neamuri decât poporul evreu. Biserica lui Hristos este compusă din iudeii care au crezut în El, dar şi din toate popoarele de religii şi culturi diferite, care s-au convertit“, a spus Întâistătătorul Bisericii noastre.