Mântuitorul Hristos, Lumină pentru toată umanitatea

Cu prilejul sărbătorii Întâmpinării Domnului, prăznuită în Biserica Ortodoxă la 2 februarie, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a rostit un cuvânt de învăţătură în Paraclisul „Sfântul Grigorie Luminătorul“ din Reşedinţa Patriarhală, în care a subliniat legătura tainică ce există între Templu sau Biserica cea Veche, aşa cum este numit Templul uneori în cărţile liturgice, şi Biserica lui Hristos sau Biserica cea Nouă.

Întâistătătorul Bisericii noastre a explicat că momentul Întâmpinării Domnului Hristos are o semnificaţie deosebit de profundă, pentru că Pruncul Iisus, la 40 de zile de la naştere, a fost primit de către Dreptul Simeon, „un om sfânt cu o vârstă foarte înaintată, căruia Dumnezeu i-a prevestit prin Duhul Sfânt că nu va vedea moartea până ce nu va vedea pe Hristosul lui Dumnezeu, adică pe Unsul lui Dumnezeu - Mesia. În momentul în care L-a primit pe braţe pe Pruncul Iisus, pe Mesia, dreptul Simeon a exclamat în rugăciune: «Acum slobozeşte pe robul Tău, după cuvântul Tău, în pace, că au văzut ochii mei mântuirea Ta, pe care ai gătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor, lumină spre descoperire neamurilor şi slavă poporului Tău Israel» (Luca 2, 29-32). Această rugăciune a dreptului Simeon a intrat în cultul Bisericii noastre şi a devenit o rugăciune cântată sau rostită la slujba Vecerniei. Deci, este o rugăciune de dezlegare sau de eliberare de o aşteptare îndelungată“, a spus Preafericirea Sa.

În continuare, Patriarhul Bisericii noastre a evidenţiat că sărbătoarea Întâmpinării Domnului ne arată că Dumnezeu Îşi ţine făgăduinţa sau promisiunea că va trimite lui Israel un Mântuitor. „Din cuvintele dreptului Simeon se vede că Mesia nu vine în lume doar pentru poporul Israel, ci El este o lumină descoperită neamurilor şi slavă poporului Israel. El este o lumină, o revelaţie pentru toată umanitatea. Hristos Domnul, Fiul lui Dumnezeu întrupat, vine în lume să mântuiască nu doar poporul ales, care desigur are întâietate, ci toate neamurile, adică toate etniile şi toate generaţiile“, a subliniat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel. Preafericirea Sa a mai arătat că există o legătură tainică între Templu şi Biserică. „Templul din Ierusalim era o pregătire sau o pedagogie spre Taina Bisericii lui Hristos. În Biserica Ortodoxă, copilul este adus împreună cu mama sa în biserică, după 40 de zile de la naştere, iar această venire la biserică înseamnă şi îmbisericirea lui. Atunci, se citeşte o rugăciune pentru mamă, iar copilul este îmbisericit, adică este prezentat în faţa catapetesmei sau a tâmplei bisericii. Dacă pruncul este băiat şi a fost botezat mai înainte, el va fi dus în Sfântul Altar cu speranţa că într-o zi poate deveni preot (…). Evanghelia de astăzi spune că după ce a fost întâmpinat la Templu la vârsta de 40 de zile, «Copilul creştea şi Se întărea cu duhul, umplându-Se de înţelepciune şi harul lui Dumnezeu era asupra Lui» (Luca 2, 40). Deci, aşa dorim şi noi ca fiecare copil să crească şi duhovniceşte în Biserică după cum creşte trupeşte în familie. De aceea, aducem copilul la biserică, îl învăţăm să sărute icoanele, să facă semnul Crucii, chiar dacă nu pricepe intelectual, dar simte că este iubit de părinţi şi că Dumnezeu şi Biserica îl iubesc. De fapt, pedagogia creşterii copilului în credinţă nu începe cu partea intelectuală - aceasta vine mai târziu -, ci cu partea afectivă“, a explicat Preafericirea Sa.