De marea sărbătoarea a Intrării în biserică a Maicii Domnului, joi, 21 noiembrie, Schitul „Vovidenia” al Mănăstirii Neamț și-a sărbătorit hramul. Cu acest prilej, Înaltpreasfințitul Părinte Teofan,
„Mântuitorul ne cere daruri duhovnicești, pe care le poate oferi oricine”
Sărbătoarea Nașterii Domnului a fost prăznuită cu multă bucurie duhovnicească sâmbătă, 25 decembrie, la Catedrala Patriarhală din București, unde Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a săvârșit Sfânta Liturghie, împreună cu Preasfințitul Părinte Qais, Episcop de Erzurum din Patriarhia Antiohiei, și Preasfințitul Părinte Ieronim Sinaitul, Episcop-vicar patriarhal, înconjurați de un sobor restrâns de slujitori ai sfântului lăcaș. La final, credincioșii prezenți au primit din partea Preafericirii Sale daruri tradiționale de Crăciun.
Sub razele blânde ale soarelui, credincioși bucureșteni și pelerini au înălțat rugăciuni de laudă „Soarelui dreptății” în cadrul Sfintei Liturghii de praznicul Nașterii Domnului, săvârșită în Catedrala Patriarhală.
Învățăturile duhovnicești ale acestei mari sărbători a întregii creștinătăți au fost reliefate de Întâistătătorul Bisericii noastre în cuvântul de învățătură rostit după citirea pasajului evanghelic rânduit (Matei 2, 1-12): „Această sărbătoare mare a creștinătății are o mulțime de sensuri duhovnicești. În Evanghelia de astăzi ni se arată venirea magilor de la răsărit pentru a se închina Pruncului Iisus, Cel profețit, cu mult timp înainte, că Se va naște în Betleemul Iudeei. Așadar, aceasta este sărbătoarea iubirii smerite și milostive a Mântuitorului Iisus Hristos, în care se arată dragostea Tatălui ceresc, Care trimite în lume pe Fiul Său Cel veșnic să devină Om și să lucreze pentru mântuirea oamenilor, pentru vindecarea și eliberarea lor din păcat și din moarte și pentru a le dărui, prin Înviere, viață veșnică”.
Preafericirea Sa a explicat importanța magilor de la răsărit în istoria mântuirii, precum și motivele pentru care ei sunt menționați în Sfânta Scriptură. „Nașterea Pruncului Iisus a fost profețită de prorocii Vechiului Testament, mai ales de Isaia și Miheia, care au prezis Nașterea din Fecioară, în Betleemul Iudeei. Astfel, în poporul iudeu era așteptată de veacuri venirea lui Mesia. În mod surprinzător, și unele popoare păgâne așteptau acest Mântuitor. Printre perși se afla un prezicător cu numele Valaam, care a profețit, după cum se spune în Cartea Numerii, că «o stea răsare din Iacov; un toiag se ridică din Israel». Această prezicere a fost transmisă și la popoarele păgâne din generație în generație. De aceea, acești magi de la răsărit, când au văzut steaua neobișnuită, au înțeles că un eveniment mare se petrece și că un Împărat mare Se naște. Astfel, ei s-au îndreptat spre Israel și, călăuziți de stea, au ajuns la casa unde era Pruncul și I-au adus daruri de aur, tămâie și smirnă, care se ofereau pruncilor de împărați sau regi. Magii reprezintă profetic pe toate popoarele care vor veni la Hristos, vor crede în El, I se vor închina Lui și Îi vor aduce daruri în Biserica Lui. În tradiția armeană și cea occidentală sunt cunoscute numele celor trei magi: Melchior, Gașpar și Baltazar”, a precizat Patriarhul României.
În încheierea cuvântului său, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat simbolismul darurilor magilor și modul prin care și noi putem urma lor, aducând daruri Pruncului Iisus: „Aceste daruri sunt foarte bine alese. Ele au multiple înțelesuri duhovnicești. Aurul înseamnă că Pruncul este Împărat. Tămâia înseamnă că El este și Dumnezeu și Mare Preot, pentru că arhiereul de la Templu aducea tămâie lui Dumnezeu, ca simbol al rugăciunii de laudă, de mulțumire și de cerere. Smirna este o materie aromată, foarte frumos mirositoare, care menține starea de curăție atunci când este amestecată cu ulei de aloe. De aceea, smirna se folosea la îmbălsămarea morților. Trupul Mântuitorului Iisus Hristos a fost uns cu ulei de aloe amestecat cu smirnă. Prin aceasta se dorea să se oprească intrarea în stricăciune a trupului. În cazul acesta, smirna arăta în chip profetic faptul că Pruncul va trece prin moarte, dar nu va cunoaște stricăciune, căci va învia din morți. Astfel, smirna semnifică, deodată, taina Morții și Învierii lui Hristos. Mântuitorul nu ne cere să aducem aur, ci ne cere daruri duhovnicești, pe care le poate oferi oricine. Aurul este acum dreapta credință, curată și sfântă. Tămâia este rugăciunea fierbinte, pentru că, dacă tămâia nu este pusă pe un cărbune incandescent, nu își arată mireasma. Această rugăciune, unită cu lacrimile de pocăință, este un mare dar adus lui Hristos. Smirna este viața curată și faptele bune, ea simbolizând și omorârea patimilor egoiste și cultivarea virtuților, precum și învierea sufletului din moartea pricinuită de păcat. Prin oferirea acestor daruri, şi noi devenim vestitori ai tainei mântuirii lumii prin iubirea milostivă și smerită a lui Dumnezeu”.
Răspunsurile liturgice au fost oferite de Corala „Nicolae Lungu” a Patriarhiei Române, care, la momentul chinonicului, a interpretat colinde tradiționale. Credincioșii prezenți la Sfânta Liturghie au primit la final, din partea Întâistătătorului Bisericii noastre, daruri tradiționale: o iconiță cu Nașterea Domnului, cuvântul pastoral al Preafericirii Sale la această sărbătoare, o punguță cu anafură și un cozonăcel preparat după rețete tradiționale românești.