Martiriul Sfântului Ioan Botezătorul, cinstit în biserici

▲ În ziua Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul, mai multe biserici de mir şi de mănăstire îşi serbează hramul ▲ În toate bisericile s-a oficiat ieri Vecernia, unită cu Litia, sau slujba Privegherii, iar astăzi se va oficia Sfânta Liturghie ▲

În ziua Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul, mai multe biserici de mir şi de mănăstire îşi serbează hramul. În Bucureşti, o singură biserică se află astăzi în zi de sărbătoare.

Deşi Biserica „Sf. Ioan“ - Piaţă, Protoieria III Capitală, marchează toate cele trei sărbători închinate Sf. Ioan Botezătorul, hramul principal este Tăierea Capului Sf. Ioan, cinstit în mod deosebit la această parohie. După cum ne-a spus preotul paroh Bădiţă Mihai Bârnea, sărbătoarea a început aseară, la ora 19:00, cu slujba Vecerniei, unită cu Litia, săvârşită de patru preoţi, şi a continuat cu Acatistul Sf. Ioan, după care toţi credincioşii participanţi au primit daruri din partea parohiei. Astăzi, slujba Utreniei începe la ora 08:30, iar de la 09:30 se va oficia Sfânta Litughie, apoi, o slujbă de pomenire pentru ctitori şi pentru cei adormiţi. Se vor împărţi apoi pachete pentru cei nevoiaşi şi pentru toţi cei care vor veni să se roage la biserica închinată „celui mai mare om născut din femeie“.

Actuala Biserică „Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul“ de pe bd-ul I.C. Brătianu a fost construită din temelii de starostele de boiangii Ioniţă Croitoru, împreună cu breslaşii cojocari şi boiangii, în anul 1766. Iniţial, la sfârşitul secolului al XVII-lea, aici exista o biserică modestă, fără turle. Biserica actuală a parohiei, care numără aproximativ 600 de familii, a fost restaurată în mai multe rânduri, începând cu anul 1818. La 30 mai 1986, din ordinul lui Nicolae Ceauşescu, biserica a fost translatată pe o distanţă de 23 m, sub un unghi de 37 de grade şi pe o cale în pantă de 2,8%, fiind ascunsă între blocuri. Biserica deţine icoane vechi, din anii 1800-1895.

Sărbătoare în Moldova

Şi la Iaşi, o singură biserică este închinată Tăierii Capului Sfântului Ioan Botezătorul. Aseară, un sobor de preoţi a oficiat la această biserică slujba Vecerniei, urmând ca astăzi să se oficieze slujba Utreniei, Acatistul Sfântului Ioan Botezătorul, Sfânta Liturghie şi slujba de pomenire a ctitorilor. Construcţia Bisericii „Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul“ din Iaşi a început în timpul domniei lui Miron Barnovschi, care a murit martir la Constantinopol, fiind conti-nuată de domnitorul Vasile Lupu. „Se pare că Vasile Lupu a avut mustrări de conştiinţă în ceea ce priveşte condiţiile în care a murit Miron Barnovschi, drept pentru care a dat bisericii sale hramul «Tăierea capului Sfântului Ioan»“, ne-a spus preotul paroh Viorel Sava, decanul Facultăţii de Teologie Ortodoxă „Dumitru Stăniloae“ din Iaşi.

De-a lungul istoriei sale, această biserică a creat în jurul ei o viaţă spirituală intensă. În Biserica „Tăierea capului Sfântului Ioan Botezătorul“ din Iaşi se păstrează mai multe obiecte de valoare, printre care catapeteasma, în componenţa căreia se află mai multe icoane din secolul al XVII-lea.

Peste 20 de biserici din Moldova îmbracă astăzi haine de sărbătoare.

Hram la ctitoria ştefaniană din Vaslui

La Vaslui, credincioşii merg astăzi să-l cinstească pe Botezătorul Mântuitorului, la biserica ctitorită de Sfântul Voievod Ştefan cel Mare. Biserica domnească „Tăierea Capului Sf. Ioan Botezătorul“ datează din anul 1490, ca paraclis al curţii domneşti. Biserica a fost zidită în mai puţin de cinci luni de zile (27 aprilie-20 septembrie). De-a lungul vremii, sfântul lăcaş a avut de suferit mai ales în urma marelui cutremur din 1802, când turla de pe naos s-a crăpat, dărâmându-se complet, în 1818.

A fost refăcută în anul 1820 de Maria Cantacuzino, soţia marelui logofăt Costachi Ghica, proprietarul târgului Vaslui, în prima jumătate a secolului al XIX-lea.

Monument de arhitectură religioasă medievală românească de excepţie, Biserica domnească din Vaslui este realizată în stilul arhitectonic moldovenesc, specificii vremii Voievodului Sfânt al Moldovei.

▲ Triplă sărbătoare la Mănăstirea Secu

Dintre mănăstirile din Arhiepiscopia Iaşilor, Mănăstirea Secu (foto) din judeţul Neamţ îşi prăznuieşte astăzi hramul. Cu acest prilej, mii de pelerini din toate colţurile ţării sunt aşteptaţi să participe la Sfânta Liturghie arhierească condusă de Înalt Preasfinţitul Teofan, Mitropolitul Moldovei şi Bucovinei.

Sărbătoarea de la Mănăstirea Secu va continua mâine cu prăznuirea Sfântului Varlaam, Mitropolitul Moldovei, ale cărui moaşte mănăstirea le adăposteşte, şi cu proclamarea locală a canonizării Sfântului Ierarh Ioan de la Râşca şi Secu.

Aşezarea monahală de la Secu se află la 22 de kilometri de oraşul Târgu Neamţ, pe valea pârâului Secu, la poalele Muntelui Vasan. Înconjurată de ziduri impunătoare, ea are aspectul unei adevărate cetăţi. Prima aşezare monahală a fost înfiinţată pe aceste meleaguri de monahul Zosima. Atestarea documentară din 1530 este mărturia faptului că domnitorul Petru Rareş a ridicat la Secu, pe locul actualului cimitir, o biserică voievodală. Spre sfârşitul veacului al XVI-lea, construcţiile din jurul schitului şi biserica se aflau în ruină. Astfel, în anul 1602, marele vistiernic al Ţării de Jos, Nestor Ureche, tatăl cunoscutului cronicar, Grigore Ureche, a ridicat la Secu o frumoasă biserică.

Casă a sfinţilor

După anul 1602, aşezarea monahală de la Secu a cunoscut o amplă dezvoltare, în jurul ctitoriei lui Nestor Ureche ridicându-se chilii noi şi construcţii anexe. Între anii 1775 şi 1779, stareţul Mănăstirii Secu a fost Paisie Velicicovski. În anul 1821, Mănăstirea Secu a trecut printr-o mare încercare. Documentele vremii consemnează faptul că eteriştii, urmăriţi de otomani, s-au retras la Valea Secului, aproximativ 500 de oşteni adăpostindu-se între zidurile mănăstirii. Aici au rezistat 14 zile atacului otoman, până când, în cele din urmă, Salin Paşa a reuşit să pătrundă cu armatele sale în mănăstire, măcelărind, deopotrivă, ostaşii şi monahii. Câţiva monahi care au reuşit să se adăpostească în Munţii Neamţului au putut duce mai departe tradiţia monahală din această mănăstire.

De-a lungul celor 400 de ani de existenţă, pe la Secu au trecut mari personalităţi ale vieţii duhovniceşti: Sfântul Ierarh Varlaam, Sfântul Ierarh Dosoftei, Sfântul Paisie Velicicovski.

▲ Mehedinţenii merg astăzi la hram la Topolniţa

În ziua prăznuirii martiriului Sfântului Ioan Botezătorul, Mănăstirea Topolniţa din judeţul Mehedinţi îşi serbează hramul. Încă din ajunul hramului, numeroşi pelerini vin acolo unde, la altarul de vară amenajat în incinta Mănăstirii Topolniţa, participă la slujba de priveghere (Vecernia Sfântului, cu Litie), continuată apoi cu slujba Utreniei.

Astăzi se va oficia slujba de sfinţire a apei (Agheazma mică), după care, în jurul orei 09:00, cu emoţie în suflet, dar şi cu aleasă bucurie duhovnicească, în prezenţa a numeroşi credincioşi, un ales sobor de preoţi şi diaconi îl va întâmpina pe Preasfinţitul Nicodim, Episcopul Severinului şi Strehaiei, după care se va săvârşi în altarul de vară Sfânta şi dumnezeiasca Liturghie, apoi o slujbă de pomenire pentru ctitori, stareţi şi vieţuitori, închinători, donatori şi binefăcători ai acestei mănăstiri, adormiţi întru Domnul.

După tradiţie, prima biserică a Mănăstirii Topolniţa a fost zidită de Sfântul Nicodim, în secolul al XIV-lea. Biserica actuală, în forma de cruce, a fost ridicată în anul 1646, de Lupu Buliga - ,,ver căpitan de plai“. După secularizare (1863), schitul a fost părăsit şi reînfiinţat în 1930. În anul 1932, Comisia Monumentelor Istorice a făcut reparaţii parţiale şi s-au reconstruit trei chilii. Mai târziu, s-au executat reparaţii şi restaurări prin grija vrednicului de pomenire mitropolitul Olteniei, Nestor Vornicescu. În ultimii ani, s-au construit un corp de chilii şi un dig pentru prevenirea inundaţiilor.