Membrii și donatorii marcanți ai Academiei Române pomeniți în cimitirul Bellu

Academia Română i-a comemorat miercuri, 21 aprilie 2021, pe membrii și binefăcătorii înaltului for de cultură și știință trecuți la cele veșnice și înmormântați în cimitirul Bellu din Capitală. Slujba de pomenire a fost săvârșită de Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, în Parcul Memorial al Academiei Române din cimitirul Bellu.
La ­eveniment au fost prezenți membri ai Biroului Prezidiului instituției, preoți consilieri ai ­Arhiepiscopiei Bucureștilor și angajați ai Academiei Române.

Din soborul de slujitori care s-au rugat cu Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul, Episcop-vicar patriarhal, la Parastas au făcut parte părintele Gheorghe Ispas, consilier eparhial la Sectorul învățământ și activități cu tineretul al Arhiepiscopiei Bucu­reș­tilor; părintele Ginel Aurelian Ivan, consilier eparhial la Sectorul cimitire, monumente și servicii funerare al Arhiepiscopiei Bucu­reștilor, precum și alți preoți.

În cuvântul rostit cu acest prilej, Preasfințitul Părinte Varlaam Plo­ieș­teanul a transmis membrilor Prezidiului Academiei Române binecuvântarea Preafericitului Părinte Patriarh Daniel pentru această inițiativă de comemorare a per­sonalităților remarcabile pentru cultura și știința românească, iar în continuare a prezentat semni­ficații ale slujbei de pomenire.

„Evenimentul acesta se înscrie în momentele semnificative ale «Anului comemorativ al celor a­dormiți în Domnul; valoarea liturgică și culturală a cimitirelor». Slujba de pomenire, dincolo de un ritual creștin de aducere aminte și de rugăciune pentru cei ador­miți, este un act de profundă cre­dință, pentru că, atunci când dorim să ne rugăm pentru cei adormiți, plecăm de la convingerea că omul fiind creat după chipul lui Dumnezeu Cel nemuritor, sufletul lui are viață veșnică și la această viață veșnică este chemat și trupul la sfârșitul veacurilor. De asemenea, slujba de pomenire a morților este un act de iubire, pentru că ne arătăm prețuirea față de înaintașii noștri, iar forma cea mai înaltă de iubire este rugăciunea, așa cum ne învață Sfântul Ioan Gură de Aur. Slujba de pomenire este și un act de mare speranță, pentru că acești oameni au fost așezați în aceste morminte temporar, pentru a aștepta Învierea cea de obște și Judecata Universală. Ei au adormit întru nădejdea Învierii și a vieții veșnice, așa cum mărturisim la sfârșitul Crezului. Întrucât ne aflăm în prezența distinsă a Prezidiului Academiei Române și a mai multor academicieni, trebuie subliniat faptul că pomenirea morților este și un act de cultură, pentru că pomenirea sau comemorarea mor­ților de-a lungul mileniilor a îmbrăcat o diversitate extraordinară. Nu există cultură și civilizație în lume care să nu fi avut un cult al morților, semne, sărbători, ritualuri de re­cu­noș­tin­ță, de comemorare a celor adormiți. Este vorba de o adevărată cultură funerară. Totodată, pomenirea morților este și un gest de recunoș­tință, iar inițiativa conducerii Academiei Române și a Bibliotecii Academiei Române de a-i comemora pe membrii și binefăcătorii ador­miți în Domnul este un astfel de act”, a spus Preasfinția Sa.

Academicianul Ioan-Aurel Pop, președintele Academiei Române, a subliniat că acest moment reprezintă o datorie morală atât față de membrii insti­tuției trecuți la Domnul, care au reprezentat cultura și știința românească, cât și față de cei care prin actele filantropice au susținut activitatea și misiunea Academiei Române. „Academia Română a găsit cu cale în aceste momente tradiționale pentru credința noastră și pentru nea­mul nostru să facă această pomenire din mai multe motive. Mai întâi, pentru că Dumnezeu a vrut ca în ultimul an, din ianuarie 2020 și până acum, să se stingă aproape 30 de academicieni, să treacă într-o lume mai bună. În al doilea rând, ne-am gândit la toți membrii acestei instituții care s-au mutat de la noi, uneori în condiții liniștite și pașnice, alteori în condiții tragice, mai ales după 1948, când 100 de academicieni au fost închiși, iar o parte au murit în închisori chinuiți și umiliți. Ne-am gândit și la donatori, la binefăcători, la mecenați, care au dat pentru binele Academiei Române din avutul lor. Mulți dintre ei au fost principi, regi și înalți ierarhi. Alții au fost principi, regi și ierarhi ai spiritului. Dar și cei care au donat bunuri materiale au făcut-o pentru binele spiritual al instituției, nu pentru cele trecătoare lumești. Iată o salbă de motive pentru care ne-am întrunit și nădăjduim ca inițiativa să dăinuie an de an”, a spus academicianul Ioan-Aurel Pop.

La final, Preasfințitul Părinte Varlaam Ploieșteanul împreună cu acad. Ioan-Aurel Pop au aprins câte o candelă la mormântul filologului și bibliografului român Ioan C. Bianu, fost director general al Bibliotecii Academiei Române în perioada 1884-1935 și preșe­dinte al Academiei Române în anii 1929-1932.