Milostenia este calea spre mântuire

Ieri, 2 noiembrie, Biserica Ortodoxă s-a aflat în Duminica a 22-a după Rusalii, numită şi Duminica bogatului nemilostiv (Luca, 16, 19-31). Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, a participat la Sfânta Liturghie, săvârşită în Paraclisul „Sfântul Ierarh Grigorie Luminătorul“ din Reşedinţa Patriarhală.

În cuvântul de învăţătură, susţinut după săvârşirea Sfintei Liturghii, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel a arătat că pericopa evanghelică în care se face referire la bogatul nemilostiv şi săracul Lazăr este mărturia clară a Mântuitorului nostru Iisus Hristos cu privire la viaţa sufletului după despărţirea de trup, fie în fericita existenţă a raiului, fie în nefericita existenţă a iadului. Această legătură care există între viaţa pământească şi cea de dincolo de mormânt - a mai precizat Preafericirea Sa - arată valoarea unică a vieţii omului pe pământ, care, deşi trecătoare pe pământ, de ea depinde viaţa veşnică a sufletului după moarte.

Evanghelia Duminicii a 22-a după Rusalii mai reliefează un adevăr fundamental, şi anume că Dumnezeu respectă libertatea omului de a-şi trăi viaţa pe pământ, dar şi că există o dreaptă judecată a Lui pentru cei care s-au bucurat prea mult de cele materiale în lumea aceasta, fără a mulţumi lui Dumnezeu pentru darurile primite şi fără a fi milostivi cu cei mai săraci. Astfel că, în viaţa de dincolo de mormânt, cei nerecunoscători şi nemilostivi nu se vor mai bucura de fericire, ci vor trăi în regretul conştiinţei şi în durerea vidului spiritual din suflet pentru faptele rele săvârşite sau pentru binele pe care puteau să-l facă pe pământ şi nu l-au săvârşit. „Evanghelia ne descoperă un adevăr fundamental, şi anume că în faţa lui Dumnezeu nu contează numai mulţimea faptelor bune, ci, în primul rând, contează bunătatea sufletului smerit. Dacă multele fapte bune pe care le-am săvârşit ne duc la mândrie şi laudă de sine, atunci nu ne-am îmbogăţit cu adevărat sufletul. Numai când faptele bune sunt unite cu smerenia, răbdarea, rugăciunea şi cu lumina duhovnicească a sufletului bun, atunci starea sufletului nostru devine o stare binecuvântată şi mântuitoare. Cu alte cuvinte, vedem că raiul sau iadul încep încă din lumea aceasta în sufletul nostru. Când cultivăm bunătatea şi milostivirea, ne deschidem spre rai, spre bunătăţile şi milostivirea netrecătoare ale lui Dumnezeu, iar când în sufletul nostru adunăm nepăsarea, nemilostivirea, răutatea, egoismul, atunci noi înşine, în mod liber, ne îndreptăm spre iad, înţeles ca existenţă chinuită, egoistă sau individualistă, fără comuniune de iubire smerită şi milostivă“, a explicat Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române.

Rugăminţile bogatului nemilostiv ajuns în iad după moarte, anume rugăminţile de a-i alina durerea şi de a învia pe cineva din morţi pentru a vesti celor vii să se pocăiască, nu au fost ascultate de Patriarhul Avraam, părintele celor credincioşi, pentru că, spunea Preafericirea Sa, cine nu ascultă de Dumnezeu şi de sfinţii Lui în timpul vieţii pământeşti nu va fi ascultat de Aceştia când va trece la cele veşnice. „Evanghelia ne învaţă că omul trebuie să împlinească voia lui Dumnezeu tot timpul, urmând pilda şi învăţătura drepţilor şi sfinţilor, nu aşteptând minuni la tot pasul şi mai ales învieri din morţi. Învierea sufletului din moartea păcatului prin rugăciune, pocăinţă şi fapte bune este mai necesară decât a vedea cu ochii trupeşti morţi înviind din mormânt, deoarece învierea morţilor din morminte este darul exclusiv al lui Dumnezeu, însă învierea sufletului din moartea păcatului cere şi osteneală din partea omului, după cum spune Sfântul Isaac Sirul. Astfel, Evanghelia ne arată că milostenia este calea spre mântuire“, a evidenţiat Întâistătătorul Bisericii noastre.