Misiune și slujire la Mănăstirea Caraiman

Temperaturile caniculare din această vară au îndreptat pașii multor pelerini spre mănăstirile de munte, acolo unde liniștea codrilor răcoroși îndeamnă la rugăciune, iar înălțimea munților te apropie parcă și mai mult de Dumnezeu. Așa am purces și noi la final de iulie spre Mănăstirea „Înălțarea Sfintei Cruci” - Caraiman din Bușteni, pentru a revedea cu aceeași bucurie sfântul așezământ, care serbează astăzi hramul paraclisului chiriarhal amenajat în clopotnița mănăstirii.

Ziua în care am ajuns a fost mai mult decât răcoroasă, norii ce învăluiau crestele Bucegilor au adus cu ei și câteva dușuri rapide și reci, atmosfera contrastând și mai mult parcă cu canicula din București. Dar chiar și așa, forfota de umbrele nu contenea pe aleile mănăstirii. Pelerini din toate colțurile țării, dar și foarte mulți turiști cazați în stațiunile de pe Valea Prahovei veneau pentru a vedea binecuvântarea Maicii Domnului din această poiană de sub Jepi, închinându-se în cele două biserici ale mănăstirii sau în agheasmatarul de sub bradul ce își înalță brațele spre cer aidoma unui policandru verde.

Curtea mănăstirii străjuită de Crucea eroilor de pe Caraiman a fost mereu plină de pelerini, iar în ultimii ani, pe parcursul întregii veri sunt cazați aici copiii și tinerii din tabere. Chiar în ziua în care am ajuns, o serie de copii își luau rămas bun de la cei ce-i găzduiseră, dar și unii de la alții, și plecau spre casele lor, povestind amintirile plăcute pe care le-au trăit în acest colț de rai. Însă camerele nu au stat mult timp libere, deoarece duminica urma să vină o altă serie de copii din tabăra „Licăr de Lumină”, organizată de Patriarhia Română împreună cu Mitropolia Moldovei și Bucovinei. Până acum s-au bucurat de tabără aproximativ 350 de copii din cei 850, câți sunt programați pentru această vară. În total sunt 11 serii de copii, fiecare serie fiind însoțită de 7 până la 10 instructori.

Trei altare de închinăciune în mănăstire

Odoare de mare preț ale sfântului așezământ monahal sunt cele trei biserici la care se slujește Sfânta Liturghie. Este vorba de biserica mare a mănăstirii ce a fost târnosită anul trecut de către Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, cu ocazia prăznuirii hramului mare al mănăstirii, „Înălțarea Sfintei Cruci”, apoi biserica de lemn a mănăstirii care are sfântă ocrotitoare pe Maica Domnului, având hramul „Acoperământul Maicii Domnului”, iar în clo­potnița mănăstirii a fost amenajat paraclisul chiriarhal cu două hramuri, respectiv „Sfântul Ilie Tesviteanul” și „Schimbarea la Față”.
De aceea și ritmul duhovnicesc este unul intens, în fiecare zi fiind săvârșite Sfânta Liturghie și celelalte Laude în biserica de lemn, iar duminica și în zilele de sărbătoare se slujește în biserica mare. Credincioșii care vor să ceară un sfat duhovnicesc pot face acest lucru oricând, în bisericile mănăstirii fiind preoți rânduiți pentru acest lucru. Monahii de aici, la număr precum Apostolii Mântuitorului, au în general ascultări legate de biserică sau de buna rânduială a complexului.

Spații speciale pentru activități sportive și de relaxare

Bucuria tinerilor, dar și a celor care vin și se cazează este întregită de sala polivalentă de sport amenajată aici. Prin purtarea de grijă a arhimandritului David Petrovici, starețul mănăstirii, a fost amenajată respectiva sală în care se poate juca fotbal, baschet, tenis de câmp, tenis de masă și se pot desfășura și alte activități sportive. Mănăstirea a mai avut o sală, construită în 2013, era realizată din foaie de cort, însă nu a rezistat presiunii zăpezii și s-a prăbușit.

„Timp de un an, mănăstirea nu a avut sală. Acestă lipsă a fost resimțită atât de copiii care au fost cazați în Centrul social pastoral, cât și de pelerinii care s-au cazat la noi. Au încercat să suplinească cu drumeții montane însă doar acestea s-au dovedit insuficiente pentru nevoile de mișcare ale pelerinilor. Noua sală este mult mai rezistentă, fiind construită după alte standarde și din alte materiale. A fost turnată o placă de beton peste care a fost așezat un covor cauciucat special, iar pereții au fost construiți din panouri de tip sendviș. Au fost montate porți pentru fotbal, coșuri pentru baschet și un fileu pentru tenis”, ne-a explicat arhim. David Petrovici. Pe lângă sala de sport mai există două foișoare în care în toată această perioadă tinerii din tabere desfășoară activități specifice, iar pelerinii admiră din ele fru­musețea muntelui sau se pot relaxa seara la răcoare.

Și planurile pentru viitor sunt ambițioase, părintele stareț intenționând să extindă și mai mult complexul monahal. În continuarea complexului va mai fi construit un corp de clădire în care va fi o sală pentru activități culturale (lansări de carte, expoziții etc), ce va purta numele „Gherontie Puiu”, părintelui Gherontie urmând să i se dedice un spațiu memorial, în care vor fi expuse obiecte și documente ce i-au aparținut.

După ce va fi construită și această clădire, capacitatea de cazare a Centrului social pastoral „Sfânta Cruce” va fi de peste 350 de locuri, în momentul de față fiind 150 de locuri. În prezent, mănăstirea poate găzdui con­fe­rințe, colocvii, seminarii, team-buildinguri și alte evenimente similare, Centrul social pastoral „Sfânta Cruce” având o sală mare cu sistem de conferințe și săli speciale pentru seminarii, o sală special amenajată pentru luarea mesei și un loc de joacă pentru copii. Spre bucuria copiilor, dar și a oamenilor mari, în curtea așe­zământului monahal se află o mică grădină zoologică în care pot fi admirate animale deosebite: ponei, fazani, păuni, iepuri, papagali, porumbei și altele.