Mitropolitul Visarion Puiu, omagiat astăzi la Roman

La Catedrala arhiepiscopală din Roman va fi pomenit astăzi mitropolitul Visarion Puiu, la împlinirea a 47 de ani de la trecerea sa la cele veşnice. După slujba Parastasului va fi evocată personalitatea mitropolitului prin activităţi religios-culturale ce se vor desfăşura cu binecuvântarea Preasfinţitului Ioachim Băcăuanul, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Romanului şi Bacăului.

În fiecare an, membrii Asociaţiei "Visarion Puiu" îl comemorează pe distinsul ierarh care şi-a consemnat numele în panteonul marilor personalităţi pe care le-a avut Biserica din Moldova. Comemorarea mitropolitului Visarion Puiu din acest an va avea loc în primul rând în cadrul Sfintei Liturghii de la Catedrala arhiepiscopală din Roman. Va fi săvârşită apoi slujba Parastasului pentru mitropolitul Visarion şi pentru familia sa. În cadrul evocării, care va fi făcută la finalul slujbei, se va redescoperi viaţa şi slujirea unui ierarh de excepţie. De asemenea, va fi lansată revista "Valori perene" a Asociaţiei "Visarion Puiu", care cuprinde toate contribuţiile, studiile şi cercetările făcute anul acesta de către iubitorii vieţii mitropolitului Visarion Puiu. "Pomenirea mitropolitului Visarion Puiu este un act de preţuire, de cinstire pe care posteritatea o aduce înaltului ierarh pentru toate neodihnele sale, dar şi o încercare a membrilor asociaţiei noastre de a-l face cunoscut. A fost admirat şi controversat, preţuit de unii şi prigonit de alţii, autoexilat în 1944. După 20 de ani şi-a dat obştesul sfârşit cu tristeţe în suflet, departe de graniţele ţării. Dumnezeu a rânduit ca în anul 1992 un grup de studenţi teologi să exhumeze rămăşiţele sale pământeşti, aducându-le în cripta clericilor ortodocşi români de la Paris. Visarion Puiu a fost, aşa cum aprecia şi Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, o personalitate dinamică şi complexă care trebuie înţeleasă în contextul timpului şi spaţiului în care a trăit şi activat. Dragostea sa pentru Biserică trebuie preţuită în orice timp şi spaţiu ne-am afla", a declarat pr. Florin Ţuscanu, protopop al Protopopiatului Roman, care este şi preşedintele Asociaţiei "Visarion Puiu".

"Un păstor, un misionar, un luptător al neamului"

"În testamentul său şi-a manifestat dorinţa de a fi înmormântat la Schitul Vovidenia al Mănăstirii Neamţ. Mitropolitul Visarion Puiu a îndrăgit acest loc şi a ridicat şi o casă acolo, care să fie azil bătrâneţilor sale. Suntem încrezători că Dumnezeu va rândui într-o zi ca dorinţa de a reveni pe pământul natal să se împlinească. Este de datoria noastră să cinstim lumina credinţei ortodoxe şi a faptelor vrednice pe care le-a lăsat posterităţii, mai presus de tumultul vremii, marele mitropolit Visarion Puiu. Ierarhul pe care îl pomenim an de an pe 10 august s-a împărţit în multe laturi ale slujirii, fiind un păstor, un misionar, un luptător al neamului său. Ne rugăm împreună ca Bunul Dumnezeu să aşeze sufletul mitropolitului Visarion în ceata celor drepţi şi să ne învrednicească să împlinim acest gând frumos de a aduce rămăşiţele sale pământeşti în liniştea Vovideniei, unde şi-a ales el însuşi locul de veci. Să ne ajute Dumnezeu să împlinim şi dorinţa aceasta a noastră, a membrilor asociaţiei, de a şterge nedreapta condamnare la moarte a sa, din februarie 1946, care apasă asupra numelui său. Noi am spune că este un martir al Bisericii şi nu un criminal de război. Considerăm că istoria ar trebui să-l aşeze în galeria patrioţilor, a misionarilor, a acelor care şi-au împlinit menirea lor cu demnitate şi responsabilitate", a mărturisit pr. protopop Florin Ţuscanu.

Repere biografice

Născut la Paşcani, pe 27 februarie 1879, Visarion Puiu, pe numele de botez Victor, a fost primul din cei trei copii ai lui Ioan şi Elena Puiu. Tatăl său era fiul preotului Ioan Puiu din Girov-Neamţ, iar mama sa era din Roman, fiica negustorului Neculai Miron. Primele trei clase primare le-a făcut la Paşcani (1886-1889), la şcoala mixtă a căilor ferate. Clasa a IV-a şi Seminarul Teologic inferior le-a urmat la Roman. În toamna anului 1891, cu sprijinul arhiereului Ioanichie Flor Băcăuanul, se va înscrie în clasa I la Seminarul Teologic Ortodox "Sfântul Gheorghe" din Roman. După trei ani petrecuţi la Roman, se va înscrie la cursul superior al Seminarului "Veniamin Costachi" din Iaşi. După absolvirea seminarului, în 1899, se va înscrie la Facultatea de Teologie din Bucureşti. În anul 1905, va reveni la Roman, unde, pe 22 decembrie, se va călugări. A fost tuns în monahism la Catedrala episcopală de către episcopul Gherasim Safirin, care peste câteva zile l-a hirotonit diacon pe seama catedralei. În ianuarie 1907, a plecat să-şi desăvârşească studiile teologice la cea mai înaltă şcoală a vremii, Academia duhovnicească de la Kiev, ca bursier. La întoarcerea în ţară, în iulie 1908, a fost trimis la Galaţi, unde a fost hirotonit ieromonah, la propunerea episcopului Pimen Georgescu. La 6 decembrie 1908 a fost hirotesit protosinghel, iar la 1 ianuarie, anul următor, arhimandrit. La 17 martie 1921, arhim. Visarion a fost ales episcop al Argeşului. În anul 1923, s-au înfiinţat două episcopii noi în Basarabia, a Hotinului şi a Cetăţii Albe, prilej cu care Visarion Puiu va fi transferat episcop la Hotin, având reşedinţa la Bălţi, fiind instalat la 13 mai 1923. În anul 1935, episcopul Visarion va fi ales mitropolit al Bucovinei, având reşedinţa la Cernăuţi. De pe 16 noiembrie 1942 până pe 14 decembrie 1943, mitropolitul Visarion Puiu va conduce Misiunea Ortodoxă Română în Transnistria. Pe 23 august 1944 mitropolitul se afla la Viena. Vlădica se hotărăşte să nu se mai întoarcă în ţară. Între 1945-1958 este cârmuitor al eparhiei românilor din străinătate, numită şi Eparhia Ortodoxă Română din Europa Occidentală. În luna mai 1945, la aşa-zisul Tribunal al Poporului din Bucureşti, se afla un tabel cu 302 persoane cercetate ca fiind "criminali de război". A fost caterisit în 1950, sub presiunea regimului comunist, fiind reabilitat post-mortem de Sfântul Sinod al Bisericii noastre în anul 1990. Ultimii ani ai vieţii i-a petrecut în nordul Franţei, în satul Viels Maisons. În ziua de 10 august 1964 s-a stins din viaţă, în vârstă de 86 de ani.