Moment omagial la Mănăstirea Dragomirna

Mitropolitul Anastasie Crimca şi Mitropolitul Bartolomeu Anania au fost comemoraţi sâmbătă, 19 ianuarie 2019, la Mănăstirea Dragomirna din judeţul Suceava. După slujba Parastasului a urmat un moment cultural dat de vizionarea unui documentar.

La Mănăstirea Dragomirna din judeţul Suceava s-a oficiat sâmbătă, 19 ianuarie 2019, slujba Parastasului pentru Mitropolitul Anastasie Crimca şi pentru Mitropolitul Bartolomeu Anania. După slujba Parastasului, Preasfinţitul Damaschin, Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Sucevei şi Rădăuţilor, a rostit un cuvânt de învăţătură în care a scos în evidenţă dragostea de frumos şi activitatea de asistenţă socială, direcţii comune ale celor doi mitropoliţi, chiar dacă au trăit la o distanţă de 400 de ani. Înaltul ierarh i-a îndemnat pe cei prezenţi la mai multă aplecare asupra celuilalt, aşa cum au făcut-o mitropoliţii pomeniţi. Cuvântul Preasfinţitului Damaschin s-a încheiat cu rostirea unor versuri din poezia Miezonoptică a Mitropolitului Bartolomeu Anania. A urmat un moment cultural ce a constat în vizionarea unui documentar, realizat de Studioul Media al Mănăstirii Dragomirna, despre viaţa şi activitatea mitropolitului ctitor, intitulat „Mitropolitul Anastasie Crimca - cuvânt şi imagine”. Acest mare mitropolit al Moldovei s-a născut în Suceava, în anul 1560, din părinţi foarte iubitori de Hristos, anume Ioan şi Cristina. Din botez se chema Ilie. În timpul domniei lui Petru Şchiopul (1582-1591), tânărul Ilie Crimca a fost diac de cancelarie şi ostaş. Apoi, renunţând la cele pământeşti, s-a făcut călugăr la micul schit al sihaştrilor de la Dragomireşti. După puţină vreme, a fost ales episcop la Rădăuţi. Dar în acelaşi an se retrage la Dragomirna, unde zideşte o mică biserică de piatră, închinată Sfinţilor Enoh, Ilie şi Ioan Teologul. În anul 1606, este ales episcop la Roman, iar în decembrie 1607 este ales mitropolit al Moldovei şi Sucevei, până în anul 1617, când se retrage din scaun la Mănăstirea Dragomirna, ctitorită de el în anul 1609. Între anii 1619-1629 păstoreşte din nou Biserica Moldovei, până la trecerea sa la cele veşnice, la 19 ianuarie 1629. În memoria colectivă, imaginea Mitropolitului Anastasie Crimca este legată de ctitorii - cele trei locaşuri de cult şi de Scriptoriul de la Dragomirna.

Colecţie de facsimile cu portretul Mitropolitului Anastasie

Al doilea moment cultural l-a constituit vernisarea expoziţiei „Mitropolitul Anastasie Crimca - portret de ctitor”. Maicile de la Atelierul de caligrafie şi pictură „Mitropolit Anastasie Crimca” de la Dragomirna au realizat o colecţie de 14 facsimile care ilustrează portretul ierarhului, reproduse întocmai din paginile din manuscrisele originale, în care apare portretul acestuia. Din acestea se observă atitudinea smerită, în rugăciune, a mitropolitului în faţa Sfintei Treimi, în faţa Sfinţilor Trei Ierarhi Liturghisitori, în faţa Bisericii, îmbrăcat în veşmânt de arhiereu cu sacos şi mitră. Reproducerile sunt realizate pe hârtie specială care imită pergamentul, utilizând pigmenţi naturali, foiţă de aur şi gumă arabică. Dintre invitaţi a luat cuvântul diplomatul Teodor Baconschi, care a subliniat rolul cultural al mănăstirilor, exprimându-şi dorinţa ca poporul român să-şi canalizeze eforturile pentru a-şi evidenţia mai bine oamenii de cultură şi faptele lor. Aceste comemorări nu înviază morţii, ele au meritul de a îndepărta colbul uitării de pe file de istorie ale poporului român şi a scoate la iveală chipuri luminoase ale marilor ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române. Anastasie Crimca şi Bartolomeu Anania, prin jertfelnicia timpului lor, prin osteneala gândirii, prin truda mâinilor şi prin dragostea faţă de aproapele, rămân modele de urmat. Scrierile lor ne îndeamnă la rugăciune, mediaţie, pocăinţă şi smerenie pentru a spori în viaţa duhovnicească şi iubirea aproapelui.

390 de ani de la trecerea la cele veşnice a Mitropolitului Anastasie Crimca

Obştea Mănăstirii Dragomirna din judeţul Suceava, prin slujba Parastasului, a intrat în comuniune duhovnicească de rugăciune cu doi mari ierarhi ai Bisericii Ortodoxe Române: Mitropolitul Anastasie Crimca şi Mitropolitul Bartolomeu Anania. Desigur, acest lucru nu a fost o întâmplare, ci s-a aşezat sub voinţa proniei divine, mai ales că acest an a fost declarat de Patriarhia Română Anul traducătorilor de cărţi bisericeşti. Cei doi ierarhi mai sus amintiţi s-au ostenit în cercetarea, traducerea cărţilor scripturistice şi patristice. La acest lucru s-a adăugat o căutare asiduă, o observare şi o analiză a tradiţiilor şi obiceiurilor poporului român. Din acest efort intelectual au rezultat opere de artă la Anastasie Crimca şi opere literare la Bartolomeu Anania. Prin aceste opere ei şi-au înveşnicit numele. Pentru Dragomirna şi ctitorul ei, Anastasie Crimca, acum este un timp special. Un timp al amintirilor, pentru că în acest an se împlinesc cifre rotunde de la fapte mărturisitoare al Mitropolitului Anastasie Crimca, care au devenit, după cum spunea Nicolae Iorga, „fapte de veşnică glorie”. Pe 19 ianuarie 2019, s-au împlinit 390 de ani de la trecerea la cele veşnice a Mitropolitului Anastasie Crimca. Pe 16 mai 2019, se vor împlini 400 de ani de la zidirea primului spital public din Moldova de către Anastasie Crimca, şi la 1 septembrie 2019 se vor împlini 410 ani de la ctitorirea bisericii mari de la Dragomirna cu hramul „Pogorârea Duhului Sfânt”. Aceste momente sunt prilej de a organiza evenimente culturale care să facă publice actele ctitoriceşti - de ziduri şi de suflete - ale marelui cărturar, Mitropolitul Anastasie Crimca.

(Monahia Maria Magdalena, C. Ciofu)