Momentul despărțirii de Alex Ștefănescu

În ciuda vremii mohorâte, o mulțime de oameni a venit joi, 29 februarie, să‑l conducă pe ultimul drum pământesc pe Alexandru (Alex) Ștefănescu, critic și istoric literar, scriitor, jurnalist și un apropiat al Bisericii Ortodoxe Române.

În capela Cimitirului Bellu, care devenise neîncăpătoare, slujba a fost oficiată de Preasfințitul Părinte Timotei Prahoveanul, Episcop‑vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor, dimpreună cu un impresionant sobor de preoți.

În fața sicriului, în afară de o mare de flori și de coroane, se aflau câteva portrete și fotografii ale celui plecat la Domnul, dintre care cel central îl înfățișa așa cum și‑l amintește toată lumea: vesel, zâmbitor și în plină lumină a soarelui. Ultimii ani, în care a suferit cumplit, nu pot șterge memoria unui om jovial și energic, care a lansat, sfătuit, ajutat și ocrotit o întreagă clasă de scriitori acum consacrați.

Printre cei aflați la ceremonie s‑au numărat reprezentanți de seamă ai lumii literare, jurnalistice, culturale și politice: Emil Constantinescu, Varujan Vosganian, Ana Blandiana, Marilena Rotaru, Grigore Leșe, Nicoleta Savin, Stelian Țurlea, Cornel George Popa, Toma Roman jr., Mihail Gălățanu, Șerban Madgearu, Ioan Matei, Teodora Stanciu, Adrian și Sorin Dimitriu, Aurel Ștefan Alexandrescu și alții.

După încheierea slujbei și după cuvântul străbătut de empatie al PS Părinte Timotei Prahoveanul, acesta a dat citire emoționantului mesaj transmis de Patriarhul Daniel la aflarea veștii morții celui care, pe lângă prodigioasa lui operă literară și jurnalistică, a fost un devotat colaborator al posturilor TRINITAS TV și Radio TRINITAS. Mesajul a purtat titlul: „Un exemplu strălucit de bunătate, erudiție și fidelitate față de credință și cultură”.

Episcopul‑vicar al Arhiepiscopiei Bucureștilor a spus: „Fără să cunosc în amănunt viața celui pe care îl prohodim acum, am remarcat din intervențiile sale de la Radio și Televiziunea TRINITAS această dorință de a pune în lumină pe alții. Deosebit de important a fost atunci când, provocat de unii să spună anumite cuvinte împotriva unor apropiați cu care a trecut prin momente dificile, a refuzat să o facă. A găsit acea fărâmă de lumină care îl definea pe cel care ar fi putut urma să fie criticat. Este un dar rar și tot mai rar întâlnit. Oamenii, deși ar trebui să privească numai spre lumină, mulți se amestecă și ne amestecăm cu întunericul. A fost un om care a căutat această lumină în opera și în viața altora”.

Au ținut să vorbească, la rândul lor, câțiva dintre cei care l‑au cunoscut bine, printre care Ana Blandiana, Andrei Dimitriu și Varujan Vosganian. La sfârșit, a spus câteva cuvinte tulburate și tulburătoare văduva celui dispărut, scriitoarea și jurnalista Domniţa Ştefănescu, cu care criticul şi‑a petrecut întreaga viaţă, mai exact 54 de ani.

Decorat cu Ordinul „Crucea Patriarhală”, cea mai înaltă distincție din Biserica Ortodoxă Română, dar și cu Ordinul național „Serviciul Credincios” în grad de Cavaler, Alex Ștefănescu a avut gardă militară atât în capelă și la ieșirea din aceasta, cât și la mormânt. Până la acesta, cei prezenți s‑au constituit într‑o adevărată procesiune pe lungile alei ale cimitirului, pomenindu‑l cu drag pe cel de care ne despărțeam.

Am plecat de acolo având în minte și în suflet un îndemn al lui Varujan Vosganian: „Pentru că Alex Ștefănescu a iubit atât de mult viața, să punem la cină, pe masă, o farfurie și pentru el, ca și când ar fi cu noi încă...” Și, în mai multe feluri, chiar este.